Jurnalule, azi am fost în vizită la un băiat numit Kim. Mie îmi place foarte mult de el, și asta nu neapărat din cauză că propaganda imperialistă îl prezintă drept copilul ciudat al Asiei și eu am o propensiune de a fi mama răniților. Nu, jurnalule, ție pot să-ți spun sincer: mie îmi place de el pentru că e mai mic ca mine de înălțime. Știu, nu mă înțelegi. Dar crede-mă, cînd ești un pitic oribil, chestia asta contează foarte mult.
Jurnalule, vreau să-ți spun ceva foarte important, să nu mai zîmbească toți cu subînțeles ori de cîte ori apare la știri că m-am dus să-l văd pe prietenul meu Kim fix în timpul lunii diversității LGBT. Deci: nu contează cît de mică e țara ta, contează ce faci cu ea.
Jurnalule, prietenul meu Kim mi-a dăruit un cal. Nu că nu aș fi vorbit serios cînd spuneam că nu contează mărimea, adică micimea în cazul lui, ci contează ce știi să faci cu țara aia, dar acum eu consider problema rezolvată în mod satisfăcător.
Jurnalule, o mică paranteză: cică România va adera la salariul minim european. Atîta vreme cît vor insista să adere la lideri cu IQ-ul minim european, măsura nu e vreo mare chestie. În definitiv, salariul minim european la negru nu va crește absolut deloc.
Jurnalule, mă simt puțin anxios și îngrijorat. Mi-e teamă că acum, întors din vizita în Coreea de Nord, să nu devin și eu un dictator dement pe care propriii săi securiști îl vor da jos într-o mascaradă de revoluție și apoi îl vor împușca plini de scîrbă la Tîrgoviște în ziua de Crăciun.
Jurnalule, m-am liniștit. Gărzile mele patriotice mi-au garantat că nu sînt în nici un pericol. Întîi pentru că ei nu sînt securiști, ci kaghebiști, și, al doilea, pentru că, în caz de conspirație la adresa mea, ei au ordine să mă ducă la siguranță în beciul, pardon, buncărul din Casa Ipatiev.
1.654 de vizualizări
