Mai nou, un filmuleț pe Facebook face cît o mie de cuvinte. Cum a reacționat un alegător turc din Istanbul cînd a văzut că Erdoğan s-a așezat în spatele lui, la coada de la urnă? Ca-n filmele mute, omul a dat s-o ia la fugă, de era să-i strice bunătate de scenariu democratic președintelui aflat în funcție de douăzeci de ani. Dar ce-o fi fost după aia pe capul alegătorului căruia Erdogan i-a zis că nu acceptă rocada, fiindcă, Mașallah, e democrație? Ce socoteli și-o fi făcut că l-a lovit un asemenea ghinion istoric?
Funcționarul lui Cehov, cel ce i-a strănutat în ceafă, la teatru, superiorului său, de nu mai știa cum să-i prezinte umilele sale scuze, încît l-a ajuns sfîrșitul de sub lingurică, nu era decît un biet închipuit față de turcul lui Erdogan. Prezidențialul refuz de a schimba locul cu el la coadă o fi fost pentru bietul alegător echivalentul semnării sentinței de condamnare la ceva. După eșecul loviturii de stat, Recep Tayyip Erdogan i-a băgat în pușcărie și pe autorii tentativei de a-l da jos, dar și pe toți cei ce-și permiteau să-l critice, la grămadă. Politicieni, gazetari, universitari și nu în ultimul rînd scriitori. Printre scriitorii condamnați la mulți ani de pușcărie a fost și Ahmet Altan, autorul Cvartetului otoman, pe care judecătorii l-au trimis la închisoare pe viață fiindcă ar fi transmis din priviri la televizor mesaje subliminale împotriva lui Erdogan.
(Acum vreo doi ani, am încercat să-i iau un interviu în scris unui curajos scriitor turc din Istanbul, fost avocat, care după un buluc de protest avusese de-a face cu poliția secretă, de-și pierduse vremelnic uzul mîinii stîngi. Omul n-a refuzat, dar la întrebările mele explicite despre Erdogan și despre povestea sa cu poliția secretă, mi-a răspuns aproape monosilabic, încît n-am avut ce să fac cu interviul. Orhan Pamuk, care trăiește de mulți ani în exil, e mai guraliv.)
Duminică seară, după închiderea urnelor, cîțiva dintre votanții din Istanbul ai candidatului Kemal Kiliçdaroglu au ieșit cu mașinile și cu steagul Turciei în speranța că favoritul lor va ajunge în turul doi cu Erdogan, ceea ce, după șirul neîntrerupt de victorii din primul tur ale sultanului, ar echivala cu un trimf turcesc al democrației. Ca să-i trezească din visare pe cei ce au mers la vot împotriva lui, luni, pînă să se termine numărarea sufragiilor, Erdogan a socotit că are vreo două milioane de voturi în fața lui Kiliçdaroglu, după care a lăudat liniștea democratică în care s-au desfășurat alegerile.
Ce-o fi visat, dacă a adormit, nefericitul care a avut ghinionul să stea la coadă înaintea lui Erdogan?
