Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

La drum

Zoom La drum

Foarte bună ideea Editurii Spandugino de a publica volumele lui Virgil Nemoianu într-o serie de autor, pe cît de consistentă, pe atît de elegantă grafic. Nemoianu e – pentru cine nu știe încă – unul dintre cei mai buni specialiști români în diferite înțelesuri și sfere de aplicare a termenului: și ca eseist, și ca teoretician literar, și ca filozof al culturii, și ca, hélas!, critic literar.

Orice ar face, face bine, temeinic și sistematic, astfel că nu e de mirare că volumoiul de față reunește însemnări și notații de călătorie fixate timp de ani și ani de un cărturar cu poftă exploratorie. Deși se declară Străin prin Europa, apoi Buimac pe cinci continente, Nemoianu ia rapid în posesie locul în care ajunge, integrîndu-l într-o rețea strînsă de repere, însemne, vestigii cultural-istorice. Aceasta nu înseamnă, însă, că prestigiul local nu trebuie confruntat cu propriile impresii, proaspete și autentice, ale călătorului. Nemoianu nu e un călător așa-zicînd conformist, pătruns de respectul datorat aprioric tuturor „valorilor”, ci unul cu temperament, impredictibil și sclipitor.

E ca și cum am avea aici o răzbunare fină pentru deceniile în care cobaii din lagărul socialist, împiedicați să călătorească în Vest, idealizau Occidentul. Pornit la drum din America libertăților și a dreptului fundamental de a critica, Nemoianu își permite luxul de a fi slobod și-n admirație, și-n respingere. Prima ne face doritori de a ajunge și noi acolo unde i-a plăcut atîta academicului călător. A doua ne face curioși să parcurgem cărțoiul pînă la capăt, chiar dacă n-am mai citit nimic de acest Virgil Nemoianu care îndrăznește să numească Glyptoteca de la München „un flecușteț provincial”.

Prețioase sînt și paginile cu călătoriile „înapoi”, adică în România, ale celui care din 1975 nu a mai servit „Epoca de Aur” a lui Ceaușescu, preferînd putrefacta Americă. Văzută prin ochii lui Nemoianu și cu percepția sa neobturată de clișee, realitatea românească, socială și istorică, politică și literară, artistică și culturală în sens larg, se conturează diferit de la o călătorie la alta.

Închei lectura acestei cărți atît de pline cu sentimentul că România poate însemna ceva nu numai pentru cei născuți aici, ci și pentru cei ce n-au idee unde anume sîntem pe hartă.

Virgil Nemoianu, Opere, 3. Străin prin Europa, Buimac pe cinci continente, volum coordonat de Sorin Lavric, Editura Spandugino, București, 2015, 622 p.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

romania100
Editoriale
  • O dublă înmormîntare

    22 mai 2018

    Înainte s-o cotească de-a bușilea spre infern printr-un tub de ciment folosit la canalele de irigații din pustiul libian, Muammar Gaddafi, observînd că trădarea trăiește în concubinaj cu ofițerii din […]

  • Evreunul contra Israel?

    22 mai 2018

    Ca dovadă că prostia nu e monopol PSD, șeful PNL a făcut o plîngere penală pe adresa Torei iudaice, acolo unde legea talionului, a ochiului scos și a dintelui spart […]

  • Când Dragnea și Orban se joacă de-a Messi

    22 mai 2018

    Liviu Dragnea a luat politica externă pe cont propriu. Nu i-a cerut-o nimeni, nu exista nici o presiune, aproape că nu aveam ceva numit ”politică externă”. Și-atunci, în infinita-i înțelepciune […]

  • Convertirea pescarilor

    15 mai 2018

    Duhnea Ierusalimul ca o străveche bute, Imperiul avea platfus și nu primea nici vești și cum dădeam cu vîrșa prin bălțile stătute, de mila Lui ne-am transformat în pești.   […]

  • Iohannis la numărătoarea morților

    15 mai 2018

    “A fost nevoie să moară oameni ca această demisie să se producă”, zicea Klaus Iohannis, în noiembrie 2015, cînd norocul său politic incendia clubul Colectiv și îi aducea pe tavă […]