Fără public pe stadioane, cu antrenorii mascați pe margine și cu campionii purtînd mască pe podium – cu dreptul de a o da jos pentru 30 de secunde! –, Olimpiada de la Tokyo e cel mai trist-ridicol și mai neverosimil spectacol pe care l-a cunoscut pînă acum olimpismul. Asta începînd cu amănuntul că Olimpiada din 2020 se ține, de fapt, în 2021, încît acel „2020” de pe afișe pare o încercare aiuristică de a fenta timpul. Sau o amnezie de computer lovit de insolație. Totuși, în tenacitatea japonezilor, care nu s-au lăsat învinși de pandemie, nici de cheltuielile suplimentare de miliarde de dolari, se simte un optimism uriaș, aproape văr primar cu nesăbuința, în fața căruia merită să te înclini.
Sloganul olimpic, „Important e să participi” are de data asta o acoperire omenească extraordinară, alta decît să-i consoleze pe cei care n-au cîștigat, dar au fost acolo. Toate măsurile de precauție luate de japonezi pentru a nu lăsa COVID-ul să-și facă de cap echivalează cu lupta cu un adversar de o nemărginită viclenie, care știe să profite de fiecare slăbiciune a ta. A noastră. Încît fiecare medalie de argint sau de bronz cîștigată la Tokyo ar trebui însoțită de o medalie de aur pentru participare, medalie pe care s-ar cuveni s-o primească toți competitorii și însoțitorii lor de pe margine. Fiindcă, de la primul pînă la ultimul, toți cei care s-au dus la Tokyo și se supun tuturor măsurilor de protecție, fără să protesteze că li se încalcă drepturile și libertățile, au învins în acest război mondial cu COVID-ul.
Cu toate astea, nu prea ține să spui că Olimpiada asta e un pas mare către normalitate, doar pentru că are loc. Și văzut de la televizor, spectacolul tot îți rămîne în gît. Fără cutia de rezonanță care e publicul în săli și pe stadioane, sportul își pierde aproape tot hazul. Chiar și tenisul, unde spectatorii trebuie să-și țină gura în timpul jocului și să aplaude cu porția, între ghemuri. Așa că doar sporturile nautice par să se desfășoare normal. În rest, pustietatea din tribune îți dă senzația că te uiți la jocuri de antrenament și la întreceri care nu interesează pe nimeni. Și cînd îi mai auzi și pe socotitorii noștri de medalii cum le numără și le întorc pe toate fețele, ți se taie și mai rău cheful să te uiți la Olimpiadă, chiar dacă, în marele meci cu COVID-ul, de data asta e 1-0 pentru noi. Numai de nu s-ar întoarce rezultatul!
P.S. Ca să arate că ei nu amestecă sportul cu politica, japonezii au vrut să trimită înapoi în Belarus, cu de-a sila, o sportivă care le ceruse azil politic. Sportiva a scăpat punîndu-se pe aeroport sub protecția Poliției.
792 de vizualizări
Zero sportivi la Terapie Intensivă! Asta este victoria împotriva pandemiei, fie de COVID-19, fie de prostie, fie de ambele…