La popa la poartă

Am participat în week-end, la țară, la un eveniment cultural artistic de tip parastas. Din motive de pandemie, dar și de vreme, a fost un happening restrîns, cu circuit foarte închis. Totuși, din partea puterii clericale a venit la masă dascălul, îmbrăcat într-un tricou cu Coaliția pentru Familie pe care-l ține de bun de cel puțin doi ani. În timp ce molfăia sarmale, dascălul a mărturisit că părintele nu poate să ajungă pentru că a avut un accident casnic îngrozitor. „Aoleu, dar ce-a pățit?“„I-a sărit ulei încins pe frunte.“„Nasol.Și e bine?“„E bine, dă-l păcatelor.“  Pe parcurs, dascălul însă s-a mai hidratat și-a mai prins curaj. Astfel, înainte să ia și ceva la pachețel, a mărturisit în șoaptă, să nu-l audă Bunuțul:„Nu i-a sărit niciun ulei, se dădea cu hoverboard-ul electric de la aia mici și-a căzut în frunte“. Apoi dascălul a încălecat cu pungile pe trotineta lui electrică și dus a fost, dovadă că Biserica are toate motivele să se teamă de tehnologie, dar totuși nu prea o face.