La Sfîntu’ Așteaptă

La Sfîntu’ Așteaptă, colț cu Sfînta Vineri,

n-o să ieșim din mlaștini prea curînd,

ne-acomodăm și cu varanii tineri

cît ăi bătrîni se lăfăie-n afund.

E lumea lor și ne-mbătăm cu apă

că poate-i și a noastră cît de cît

iar cine își închipuie că scapă,

scapă cu lanțul zornăind la gît.

Că de nu rîzi cu ei la bancuri proaste

și dacă nu te freci de solzi cu ei

te vei trezi că ești chemat la oaste

să aperi acest clan de saduchei.

Parcă-a plouat cu papagali flegmatici

și țoape înfășate-n tricolor,

c-un pămpălău fugit din matematici

ce umblă alandala pe covor,

toți anticomuniști de operetă,

toți unși cu alifii de filosofi,

cu doctoratu-ascuns într-o borsetă

și șpaga în cutia de pantofi.

Ei stau lipiți de luni și pînă vineri

de trunchiul țării ca niște licheni.

Cînd văd ce mîndri-s polițiștii tineri

m-apucă-un dor de foștii milițieni.

Din volumul „Pamfletar de viță veche”.