Lacrimi și ciulama

Era Ziua Îndrăgostiților și eu eram la raionul de carne. Pînă la urmă, ce spune mai mult „Te iubesc“ decît un șirag de cîrnați de Pleșcoi sau un medalion de vită maturată 21 de zile? În timp ce mîngîiam tandru din priviri cotletele de berbecuț și T-bone-urile de vită americană, alături un cuplu de tineri îndrăgostiți contempla oferta de trufandale potrivite pentru marea ocazie. „Hai să luăm scoici“, zise ea hotărîtă. „Merg cu vinul ăla rosé pe care l-am primit de la birou.“ „Iubi, știi că nu mă satur niciodată cu orătănii din astea. Hai mai bine luăm o friptură de vită și-o facem în sînge.“ „Mmmm, îmi place în sînge“, zise ea mușcîndu-și buza și frecîndu-se ușor de Iubi într-un mod complet potrivit pentru un hipermarket cu bătrîni și copii în el. „Tu ce zici, mami?“, se opri ea brusc din gudurat și o întrebă pe femeia de 500 de kile care tocmai venea pe culoar. „Ia mai scutește-mă, Cristino, cu prostiile voastre!“, scuipă mami cu o voce de muncitor pe platforma petrolieră. „Luăm niste aripi de pui și vă fac o ciulama! Ce atîta discuție!“ Brusc am văzut cum lampionul roșu de Ziua Îndrăgostiților s-a stins în ochii lor, pentru că, acasă la mami, mami decide. El s-a dus spre raionul de băuturi alcoolice și n-a mai fost văzut niciodată. Ea s-a dus să ia pîine pentru ciulama. Eu am luat o friptură de vită în plus doar ca să mă gîndesc la ei. Nu vă temeți, micuților, într-o zi o să scăpați de ciulama și o să fiți liberi.