Lalaland of the free-ish

Statele Unite nu mai sunt ce erau acum câteva luni, lucrul ăsta e clar pentru oricine. Pirueta lui Trump în materie de politică externă îngrozește întreaga lume civilizată, în aplauzele tuturor regimurilor autoritare. Nu e, însă, doar politica externă în jocul de cărți pe care îl joacă Trump, că tot îi plac atât de mult bufonului cărțile de joc. Schimbarea de macaz nu ține doar de izolaționism, care se întrevedea din imbecilul slogan MAGA. Pașii îndărăt făcuți din războiul pentru apărarea principiilor și valorilor lumii democratice, unde SUA și-au asumat un rol de lider timp de opt decenii, vin la pachet cu un război economic împotriva tuturor, mai cu seamă a aliaților cei mai apropiați. Iar asta se vede cel mai bine în războiul tarifelor, altfel o mișcare economică ce nu e nici măcar un zero-sum game, ci va aduce pierderi tuturor celor care sunt prinși în ea.

Problema cea mare e că sistemul pe care Trump îl promovează și dorește e unul autocrat, iar asta nici măcar nu mai e o chestiune discutabilă. Sub atac sunt nu doar politica și parteneri externi, ci însăși valorile interne ale Statelor Unite, iar recenta amenințare publică a lui Trump dovedește asta.

Ultima declarație a acestuia, conform căreia orice Universitate sau școală unde vor avea lor „proteste ilegale” va rămâne fără finanțare publică și că orice student prins la astfel de „proteste ilegale” va fi închis sau deportat, după caz, e de-a dreptul îngrozitoare. Ce naiba înseamnă „protest ilegal”, în condițiile în care dreptul la liberă exprimare e unul fundamental în Constituția Statelor Unite? Protestele sunt exact asta, o exprimare liberă a dezacordului cu un ceva anume.

Cu alte cuvinte, Trump nu se comportă ca un autocrat doar în relațiile externe, ci o face în mod similar și pe plan intern. Și, chiar dacă până acum mai toți republicanii s-au aliniat în spatele lui, căci războiul din Ucraina e departe, Europa e departe, efectele războaielor economice sunt departe și mașina de propagandă încă funcționează, s-ar putea ca libertatea de exprimare să fie o linie pe care nici măcar cei mai hardcore susținători ai lui să nu vrea să o treacă.

Poate că e bine că Trump nu vrea să fie un autocrat doar pe scena mondială, unde armata și economia SUA sunt atuuri suficiente pentru ca mulți dintre liderii lumii să-i perie scamele de pe costum și să-i cânte în strună. Poate că e bine că se vrea și împărat la el acasă, în SUA, unde e greu de crezut că populația, chiar și cei mai fanatici magaioți, își doresc așa ceva.