Leacul în carul cu fîn

Am fost la farmacie, într-o ultimă încercare patetică de a-mi ține răceala sub control. Îmi place la farmacie, că s-au cam pensionat toate tantile care au prins descoperirea penicilinei la locul de muncă și au început să apară și tinere farmaciste dezinvolte. Farmacista mea de proximitate, de exemplu, are părul mov, unghii cu model zebră și, cel mai probabil, un tatuaj cu numele iubitului ei, basist într-o formație de punk alternativ. I-am cerut Paracetamol Sinus, remediul preferat al românilor încă de pe vremea dacilor. “Dacă vreți, să știți că avem și Paracetamol Sinus din ălălalt…” “De care din ălălalt?” “Din ăla care nu te amețește.” “De ce aș vrea ceva care să nu mă amețească?” A rîs complice. “Asta ziceam și io, dar mai sînt și persoane mai sensibile. Vă dau din ăsta bun.” În continuare, nu știu dacă chiar am purtat discuția asta sau doar deliram din cauza răcelii, cert e că m-am trezit acasă cu paracetamol din ăla bun și n-a fost rău deloc.