– Alo, Secţia 3? Veniţi repede, de preferinţă azi, la marginea comunei Pîrgăreşti, că am găsit un cadavru. Nu, nu e ca-n Dostoievski, ăsta pare mort de-a binelea, chit că nu vrea să recunoască. Da-da, lîngă borna kilometrică. De ce a murit? De plictiseală, probabil, că n-are tatuaj cu anvelope de iarnă.
Ce se întîmplase? Iniţial, victima (Adrian M., 35 de ani) a promis că ară grădina unor amici. Şi ce dacă a zis? Voi nu spuneţi tîmpenii la beţie? Cîteva zile a fost bine: creştea pălămida în grădină, creşteau şi datoriile făcute de Adi la crîşmă pe seama angajatorilor. Au venit oamenii să-i ceară socoteală? Foarte bine: Adrian ridică suav păhărelul şi explică doct, printre sughiţuri: „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii!“. Mda, şi acum probabil se miră că a ajuns ectoplasmă după ce l-au strivit oamenii ăia în pumni şi picioare. Hai, mai dă-te intelectual dacă-ţi dă mîna. Zi-o pe aia cu „sicriele de plumb“!
Că oamenii legii au demarat ancheta şi că asasinii au fost prinşi de alţii în timp ce încercau să treacă vama în Ungaria, asta nu mai interesează pe nimeni. Importantă e revelaţia pentru istoria literaturii române: Lucian Blaga era inginer. N-avea diplomă, dar sufletul lui sigur era hrănit cu cartofi prăjiţi făcuţi pe reşou într-o cameră din Regie. Altfel ar fi ştiut să se exprime mai de Doamne-ajută şi n-ar fi lăsat posterităţii un citat letal pentru rafinaţii zilieri din agricultură.
…subtil şi trăznit!…sau invers!