Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Londra românilor arboriști pentru un reporter-romancier

Zoom Londra românilor arboriști pentru un reporter-romancier

De obicei, cînd e vorba de cărți scrise la persoana întîi, prima chestie pe care o faci, instinctiv sau cu pretenții, e să-l deosebești pe cel care scrie, autorul, de cel care spune că scrie, personajul său. Dacă însă scriitorul se suprapune cu povestitorul-personaj din carte, ceea ce se întîmplă foarte rar, întorci și tu, cititorul, foaia. Devii, adică, mai pretențios. Nu te mulțumești cu „verosimilitatea” narațiunii, ci îl judeci pe autor după etalonul adevărului. Încît îi iei textul la cernut și pentru expresivitatea sa artistică, dar și ca să vezi cît de autentic sună povestea despre care scriitorul te asigură că e adevărată. Am citit în ultimii ani manuscrise, dar și cărți publicate în regia autorului, în care marele merit al sincerității se transformă într-un defect. Cel mai adesea din cauză că sînt scrise fără talent, iar uneori din pricină că autorul se străduiește să se înfățișeze într-o lumină cît mai avantajoasă.

Despre romanul pe care l-a publicat de curînd, Mihai Buzea spune la un moment dat că ar fi un roman-reportaj. Asta probabil fiindcă, în Cațavencii, el publică reportaje scrise la persoana întîi, cu mult umor, despre diverse destinații turistice adresate românilor care vor să călătorească, dar au banii numărați de multe ori, în acest scop. Știam despre el că s-a dus la muncă în Anglia, de unde-și trimitea pe e-mail textele, uneori în ultima clipă, spre exasperarea secretarului general de redacție. Romanul lui însă, chiar dacă e scris cu o tehnică reportericească, din aproape în aproape, are toate datele unei construcții epice remarcabile în care îi recunoști autorului o spontaneitate de povestitor înzestrat, dar și darul de a lega lucrurile despre care scrie, cu o naturalețe despre care numai el știe cum a izbutit-o.

Cînd am auzit de la un coleg că Buzea ar fi arborist la Londra, mi-am imaginat că reporterul destinațiilor turistice își găsise, prin cine știe ce minune, un post de expert în arbori în capitala Angliei, deși nu era botanist. Știindu-l bun vorbitor de engleză, am crezut că s-o fi dus la vreun concurs pentru această funcție și l-a cîștigat. De fapt, Mihai Buzea a ajuns arborist la locul de muncă, iar această îndeletnicire înseamnă, de fapt, să te pricepi să tai copaci, să-i tunzi de crengile de prisos, să fățuiești cu mîna ta gardurile vii aflate în proprietatea Primăriei și să intervii pe vechile canale din jurul Londrei, ca să iei de acolo copacii prăbușiți în apă.

Scris cu umorul păgubos al multora dintre românii care se duc la muncă în străinătate ca „gastarbeiter-i”, cuvînt nemțesc, v-ați dat seama, dar care e utilizat curent și de englezi cînd e vorba de instalatorul polonez și de românii care ajung pe insula lor, romanul lui Mihai Buzea mi se pare o mărturie cum noi n-avem alta despre muncitorul român care și-a găsit de lucru în Anglia, fără contract, fără asigurare și cel mai adesea fără să știe limba „briților” care, pentru aceeași muncă, sînt mai bine plătiți decît ei.

Înainte de a scrie romanul, Mihai Buzea a vrut să-și dea o teză de doctorat pe această temă. N-a fost refuzat, dar a aflat că pentru asta ar fi trebuit să treacă mai întîi printr-o bibliografie uriașă, încît să poată spune ceva nou, sociologic, despre gastarbeiter-i. Drept care Mihai Buzea s-a apucat de acest roman despre el și despre  românii pe care i-a cunoscut la Londra, unii cu slujbe sezoniere, ca el, alții stabiliți acolo și uitîndu-se chiorîș la pîrliții care vin din țară să facă și ei un ban, chiar dacă le iau chirie la grămadă. Oricum, arboriștii lui Buzea se numără printre gastarbeiter-ii care fac ca Londra să arate bine, cel puțin în privința copacilor ei.  Nu știu ce va mai scrie Mihai Buzea după acest impresionant roman, dar debutul lui mă face să jubilez că reporterului destinațiilor turistice i-a ieșit o asemenea carte.

Mihai Buzea, Gastarbeiter, Editura Polirom, 2017.

1 comentariu

  1. #1

    Am incercat sa comand cartea Dvs de la Libris si , din pacate , stocul era epuizat . Cum as putea intra in posesia cartii ?

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

romania100
Editoriale
  • De ce începe să-mi fie mie rușine de sfînta nerușinare a altora

    19 iunie 2018

    Într-o vreme în care personajele lui Caragiale au evadat din proiect sfidînd legile metamorfozei, nu părem prea zguduiți că Mița Baston i-a luat locul lui Tipătescu, nici că Efimița nu […]

  • Klaus și uz de klaus

    19 iunie 2018

    Săptămîna trecută, un judecător al Curții Constituționale, Lăzăroiu, a fost amenințat. Sună îngrozitor, dar e exact așa cum sună. Consilierul prezidențial Tănăsescu și-a luat concediu și l-a atras în biroul […]

  • Isărescu și sclavii

    19 iunie 2018

    Când au apărut informații despre colaboratorul Manole, în presă a fost embargou ca pe vremea lui Gabriel Oprea. Există suspiciuni mai mult decât rezonabile că Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a […]

  • Războiul de independență se amînă

    12 iunie 2018

    Mitingul PSD, înrămat de Antena 3 și RTV, atîrnă acum pe perete, alături de mitingul #rezist, pictat, de-a lungul unui an întreg, de Digi24, Realitatea TV și HotNews. Sînt două […]

  • Dulăul cu colții pe-arginți

    12 iunie 2018

    “Bătrânii și moldovenii ne vor distruge viitorul!”, spuneau, fără fereală, antipatizanți de toate vârstele ai PSD-ului, înainte de parlamentarele din 2016. Prin urmare, pe locul 1 al listei pentru Senat […]