Loser-ul întreținut s-a întors să ne dea lecții. Proaste

De câteva luni, o fantomă ne bântuie de pe la Bruxelles – fantoma liberalismului.

Un alt liberal care a fost, toată viața, angajat la stat, atunci când a fost angajat, și care s-a retras la pensie fără a încasa pensie la vârsta de 55 de ani, plânge pe umărul națiunii jelind moartea liberalismului, a Partidului Național Liberal, a adevăraților liberali bugetari.

Lăcrimosul se numește Crin Antonescu, iar ultima sa ocupație cunoscută este aceea de soț al unei eurodeputate din România.

Crin Antonescu a lucrat, în democrație,

doar doi anișori, între 1990 și 1992. După aceea a devenit politician profesionist, abandonându-și postul prost plătit de profesor de istorie în Tulcea.

Între 1992 și 2016, Crin Antonescu a fost deputat de Tulcea, deputat de Teleorman, deputat de București, senator de București și, apoi, iar deputat de Teleorman.

Crin Antonescu a mai fost ministru al Tineretului și Sportului, trei ani, președinte al Senatului, doi ani, și președinte interimar al României, o lună și jumătate.

Ca orice liberal român contemporan, Crin Antonescu nu a lucrat nici măcar o zi în mediul privat, nu s-a lovit de problemele de care se lovesc cei care activează în acest mediu, habar n-are cum se calculează și când se plătește TVA-ul, de exemplu.

Dar nici nu-l interesează.

Crin Antonescu dă sfaturi despre liberalism, politică, bugete, economie și guvernare din postura de întreținut al soției sale.

De opt ani, din 2016, Crin Antonescu nu mai are nici un venit. Nici salariu, nici pensie, nimic. Domnia-sa trăiește doar ca anexă a doamnei Adina Vălean, a doua sa soție, care este membru al Parlamentului European și a fost, până de curând, comisar european.

Atacurile lui Crin Antonescu,

cel care a fost, până mai ieri, mut ca o lebădă, la actuala conducere a PNL, la Klaus Iohannis și la toți ceilalți membri ai PNL de care pomenește în ieșirile sale publice, au început doar după lunile aprilie-mai ale acestui an, adică după momentul în care lista comună PNL-PSD pentru europarlamentare a rămas definitivă, iar doamna Vălean a fost confirmată drept candidat pe un loc eligibil în noul Parlament European.

Un om de o verticalitate deosebită, un curajos, un luptător.

Ce uită, totuși, Crin Antonescu

să spună este cum s-a ajuns aici, cum ne-am pricopsit, în urmă cu zece ani, cu domnul Klaus Iohannis și cu regimul său dezastruos.

În 2011, după ce candidase în 2009 la președinție, Crin Antonescu a co-fondat, alături de Victor Ponta și Daniel Constantin, Uniunea Social Liberală (USL). Înțelegerea liderilor formațiunii, care erau președinții PSD, PNL și PC, stipula că viitorul candidat la președinție va fi Crin Antonescu, iar viitorul premier va fi Victor Ponta.

În 2012, după ce au picat, pe rând, guvernele Boc și Ungureanu, Victor Ponta a devenit prim-ministru al României, cu doar câteva luni înainte de alegerile parlamentare.

Tot în 2012, Crin Antonescu a devenit președinte al României. Interimar, însă, timp de o lună și jumătate, în perioada în care președintele Traian Băescu a fost suspendat de către Parlament și a așteptat referendumul pentru demitere.

Din cauza faptului că referendumul nu a fost validat, neîntrunindu-se prezența de 50% necesară pentru validare, Traian Băsescu a redevenit președinte, iar Crin Antonescu s-a întors în funcția de președinte al Senatului.

În iarna lui 2012, USL a câștigat fluierând alegerile parlamentare, iar Traian Băsescu l-a desemnat pentru a doua oară drept premier pe Victor Ponta. Crin Antonescu a rămas președinte al Senatului, a devenit președintele comisiei pentru revizuirea Constituției și a început să se pregătească serios pentru câștigarea alegerilor prezidențiale din 2014.

La începutul anului 2014,

USL s-a destrămat. În luna februarie, adică la exact trei ani distanță de momentul înființării.

PNL și PSD au anunțat că vor participa la alegerile europarlamentare din mai 2014 pe liste separate.

Luat de valul oratoriei, cum i se întâmpla deseori, Crin Antonescu a anunțat public, în timpul unui discurs (evident), că va demisiona din funcția de președinte al PNL dacă partidul nu va obține 20% la europarlamentare. PNL nu a obținut acest scor, iar Crin Antonescu a demisionat.

După care a candidat din nou la funcția de președinte al PNL, dar a pierdut în fața lui Klaus Iohannis, care era membru al partidului de foarte puțină vreme. Ulterior, Crin Antonescu, cel care trăise cinci ani cu ideea că va candida din nou la prezidențiale, a pierdut și această candidatură, candidatul PNL (+PD) devenind Klaus Iohannis.

Crin Antonescu a mai primit salariul de senator timp de doi ani, până în 2016, deși nu a prea călcat pe la Senat. Absenteismul de la locul de muncă a fost, de fapt, o constantă a carierei sale politice.

Din 2016, Crin Antonescu a dispărut cu totul sub faldurile perdelelor belgiene care îi protejau de soare dormitorul din Bruxelles.

Acum, după zece ani, a ieșit din nou, bătăios, la luptă dreaptă.

Nu vrea nimic, nu cere nimic pentru el, nu mai vrea să se întoarcă în politică. Ar vrea, doar, ca Eduard Hellvig, bunul lui prieten, să devină președintele PNL.

Așa ar fi normal, așa ar fi frumos. După ce ani de zile PNL a avut drept președinte și apoi președinte onorific un odios turnător al Securității comuniste, a venit vremea ca partidul să-și asume esența post-decembristă și să-și pună președinte un fost șef al Securității de după 1990.

Mulțumim, Crin, e o idee minunată. Dacă altceva nu puteți face ca partid, măcar să nu vă mai ascundeți și să mimați civilia!