Ce e atît de important pentru un mare romancier, încît să nu regrete că nu mai are timp de scris? Lucian Dan Teodorovici mi-a povestit aici despre Festivalul Internațional de Literatură și Traducere – al cărui manager e – și despre ceea ce a ajuns să însemne FILIT la Iași, unde toate biletele de intrare la serile Festivalului de la Teatrul Național s-au vîndut într-o oră și o mulțime de tineri vor să facă voluntariat la festival. Apropo de regrete – am și eu unul: nu l-am întrebat pe L.D.T. despre ecoul festivalului în lume. Dacă citiți lista invitaților din străinătate care vin la FILIT vă puteți face o idee.
Cristian Teodorescu: Ce-i nou anul ăsta la FILIT?
Lucian Dan Teodorovici: Asta-i o întrebare la care ne-am tot străduit, în primii ani ai festivalului, să dăm răspunsuri concrete, adică prin îmbogățirea permanentă a FILIT-ului și la nivel de structură. Iar la un moment dat, cu echipa destul de redusă pe care o avem la MNLR Iași, am ajuns la concluzia că e mult prea mult să tot creăm ceva „nou“, adică să dezvoltăm festivalul pe tot mai multe paliere. FILIT-ul se extinsese deja enorm, evenimentele ajunseseră să se suprapună, iar din prea mult nou, ne-am trezit cu reproșuri, de altfel întemeiate, căci oamenii n-aveau cum să se împartă între două evenimente la care voiau neapărat să participe, dar care se desfășurau concomitent. Încă mai suferim la capitolul ăsta, dar am redus cît am putut aceste suprapuneri. Tu m-ai întrebat ceva simplu, eu am venit cu o explicație alambicată. Așa că mai zic doar atît: nou e faptul că simțim deja, din partea publicului, că FILIT a creat o tradiție. Și asta era una dintre dorințele noastre de la început.
C.T.: Noi avem talentul de a începe, dar nu și tenacitatea de a merge mai departe. Cum de rezistă festivalul ăsta de atîția ani?
L.D.T.: Dincolo de răspunsul cel mai ușor de dat, anume că oamenii din echipa festivalului fac uneori eforturi pe care eu, cel puțin, le admir foarte mult, contează alte două aspecte. Mai întîi, sigur că e esențial faptul că avem de atîta timp susținerea constantă și deja predictibilă din partea autorităților locale. Însă al doilea aspect e și mai important, anume faptul că publicul e în continuare extraordinar, că umple sălile, că abia așteaptă evenimentele. Uite, îți răspund la o zi după ce tichetele pentru Serile FILIT au fost puse la dispoziția publicului: în mai puțin de o oră, toate cele cinci seri au fost în întregime rezervate.Vorbesc de aproximativ 600 de tichete pe seară, la care se adaugă invitațiile. Nu zic deci degeaba că publicul e extraordinar.
C.T.: Cine vă ajută cu bani și cu logistică?
L.D.T.: În primul rînd, Consiliul Județean Iași, care ne asigură anual o parte considerabilă din buget. Însă avem totodată un sprijin important atît financiar, cît și logistic din partea Primăriei Municipiului Iași. De asemenea, de cîțiva ani, avem sprijin financiar și din partea Ministerului Culturii. Și sigur că foarte importanți sînt numeroșii sponsori și parteneri, unii cu susținere logistică, alții financiară.
C.T.: Aveți sute de voluntari. Cum îi alegeți ca să se descurce cu ce au de făcut?
L.D.T.: În echipa noastră sînt oameni care se ocupă exclusiv de voluntari, iar ei au deja experiența necesară unei selecții bune. În general, sînt voluntari cu experiență, care au participat la ediții ale festivalului din anii trecuți sau care au făcut diverse alte voluntariate. Dar cererea e imensă, îți spun sincer. Ne vin atît de mulți voluntari, încît fără doar și poate problema cea mai mare e că sîntem nevoiți să-i lăsăm pe dinafară pe unii foarte buni, foarte doritori să participe.
C.T.: Cine sînt invitații speciali din străinătate la ediția asta?
L.D.T.: Mai întîi aș ține să spun că nu e vorba despre „invitați speciali“, căci săntem deseori în situația de a avea ca invitați nume foarte mari din literatura lumii care nu au eveniment pe scena Teatrului Național din Iași, ci în alte spații. Serile FILIT sînt, de fapt, gîndite ca evenimente pentru care știm că există un public mai larg. Să-ți explic mai clar: avem ca invitat, de pildă, un mare scriitor care însă are doar o singură carte tradusă în română și n-a ajuns neapărat încă la un public larg; avem un alt mare scriitor care are mai multe cărți în română, vîndute în zeci de mii de exemplare. Ambii sînt invitați speciali, adică foarte importanți, dar, pur și simplu, e clar că interesul aici, la noi, e mai mare pentru participarea la evenimentul celui de-al doilea, din motive obiective. Așa încît sigur că îi vom pune la dispoziție o sală mai mare. Altfel, anul acesta vin la noi scriitori ca Abdulrazak Gurnah, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 2021, Colm Tóibín, tradus în peste 30 de limbi, care e foarte iubit în România, Clara Usón, scriitoare spaniolă cu o mulțime de premii internaționale, Zeruya Shalev, care din nou e foarte apreciată la noi, sau Pascal Bruckner, despre care cred că nu e necesar să spun eu foarte multe, căci toți iubitorii de literatură îl cunosc. Dar, cum spuneam, lista e lungă, vor veni și alți scriitori foarte buni, foarte importanți, de aceea recunosc că ezit de obicei să dau doar cîteva nume.
C.T.: Ieșeanul de rînd ce zice despre acest festival?
L.D.T.: Așa cum vedem noi lucrurile din interior, reacția e foarte bună, căci participarea publicului e foarte bună. Sigur însă că Iașiul e mult mai mare decît cele cîteva mii de oameni care participă la festival, așa că n-aș putea să dau un răspuns foarte hotărît. Ce știu însă cu siguranță e faptul că în Iași mai toată lumea știe deja de FILIT. Mă refer la cei din afara zonei culturale, firește. Cred, cel puțin așa îmi pare mie, că FILIT e un festival care a devenit deja emblematic pentru Iași, care contează cu adevărat.
C.T.: La Chișinău s-a făcut un FILIT – e al doilea an consecutiv – și cu ocazia asta am aflat că România va trimite 100.000 de cărți peste Prut. Ce zic rusofonii și oamenii lor despre asta?
L.D.T.: Să știi că și acolo sînt săli de cîteva sute de locuri pline, asta știu cu siguranță. Doar că FILIT-Chișinău a ajuns abia la a doua ediție, așa încît e greu de spus ce a reușit realmente să stîrnească acolo. În plus, noi nu sîntem direct implicați în organizare, avem doar un parteneriat cu o echipă de acolo, condusă de Narcis Afrăsinei, așa că ei simt mult mai clar percepția publicului. Cum a doua ediție abia s-a încheiat, iar eu nici măcar n-am putut participa, încă aștept poveștile lor. De aceea presupun că, dacă mă vei întreba peste vreo doi-trei ani, voi putea să-ți spun mai multe din punctul ăsta de vedere.
C.T.: Mai ai timp să-ți scrii cărțile?
L.D.T.: Cred că absența mea de pe piața editorială în ultimii ani e deja un răspuns, nu? De o bună bucată de vreme nu mai scriu nimic, deci nu mai public nimic. Am publicat în 2020 Silvestru și Marele Dictator, o carte pentru copii, dar asta s-a întîmplat pentru că am putut s-o scriu în două week-end-uri consecutive. Și tot atunci mi-a apărut Mustața lui Dalí și alte culori, alături de Felix Aftene, dar tot așa: a fost o carte pe care am putut-o scrie fragmentar. Mi-e însă imposibil să scriu un roman în week-end-uri, pentru că eu nu reușesc să rămîn acolo, în atmosfera pe care încerc să o creez, dacă scriu cu pauze de cinci zile sau mai mult, căci nici măcar week-end-urile nu le am întotdeauna la dispoziție. Mi-ar trebui deci o perioadă lungă, legată, în care să mă ocup doar de scris, ceea ce în condițiile actuale nu se poate întîmpla. Dar adaug ceva aici: n-aș ști să-ți spun dacă regret sau nu. Deocamdată, sînt atît de multe lucruri frumoase care se fac și se pot face în continuare aici, la MNLR Iași, încît nu simt deloc că trece vremea inutil. Iar asta poate fi suficient de important ca să n-ai regrete.
3.321 de vizualizări
