Sună golănește, dar situația nu poate fi rezumată mai clar decît „Putin să f*tă Ucraina și Occidentul să se uite”.
Firește, nimeni nu a crezut că va fi război. Sau nu a vrut să creadă. Nimeni, adică cetățenii obișnuiți, pentru că ei sînt întotdeauna nimeni în calculele conducătorilor. Dar conducătorii ar fi trebuit să știe. Și, mai mult decît atît, să fie pregătiți pentru război.
Și au fost. Pentru realitatea dintr-un univers paralel, în care războaiele se duc probabil prin epigrame, iar agresiunile sînt limitate la presupunerea genului interlocutorului. Răspunsul Occidentului a fost șovăitor și rizibil. “Dar ce ați fi vrut, să fie mobilizate trupele NATO pe întreg flacul estic al alianței?” Așa e, să nu facem panică degeaba. Las’ s-o facă rușii.
O socoteală simplă dă la iveală trei scenarii posibile:
1. Avem lideri chiar atît de proști. Nu noi, românii, această chestiune e departe de-a mai merita o dezbatere. Restul. Ăia spre care tindem și care ne explică ei democrație din vîrful buzelor. Ei au cîntărit prost situația și acționat deplorabil pentru că nu i-a dus capul mai mult.
2. Avem lideri care fac pe proștii. Și care, în spatele ușilor închise, raționează cinic: războaiele costă bani și pot costa alegeri. Și Ucraina e încă departe. De fapt, nici n-a fost vreodată apropiată. În definitiv, cine poate să facă diferența dintre ea și Rusia? Din ce se vede, în curînd n-o s-o mai facă nimeni, deci de ce ne-am bate capul? Uite, mai facem o ședință, mai dăm o declarație moralizatoare, poate se oprește totuși în Ucraina. Eventual îi propunem să-i vindem niște GPS-uri de ultima generație, să nu treacă din greșeală mai departe.
3. Ucraina e România. România din ’45. A fost deja dată, iar restul e circ și foc de artificii, să nu zică lumea liberă la gură că așa și pe dincolo. “Dar nu se poate, ce se petrece în Ucraina e o grozăvie!” Ce fel de grozăvie, ca-n Irak? Ca-n Afganistan? Și care Afganistan, ăla de atunci sau ăla de acum? În asemenea momente redevine cumplit de evident: civilizația și haosul stau la o bîtă distanță. Și forța argumentului nu face nici doi bani dacă nu e susținută de argumentul forței.
Acum o săptămînă internetul făcea glume cu Ucraina. Azi, vîntul rece al realității din răsărit le-a spulberat și în locul lor a venit teama că peste o lună nu se vor mai face glume nici cu Vaslui.
„Și forța argumentului nu face nici doi bani dacă nu e susținută de argumentul forței.”
cum a zis al capone: „you can get more with a kind word and a gun than with just a kind word”.
ruşii îşi fac de cap în mandatele democrate la casa albă…
Roosvelt, Truman – 1945 : au abandonat lui stalin jumătate europă;
Kennedy a fost unicul democrat ok care s-a încontrat cu sovieticii în criza cubei;
Johnson – ’63-’69 : implicarea sovieticilor în vietnam;
Carter – ’77-’81 : invazia sovietică în afganistan şi criza de la teheran;
Obama – ’09-’17 : armata rusă sub putin se întăreşte după degringolada de la sfârşitul războiului rece (câştigat de republicani); ocuparea crimeei;
Biden – ’21-… : invazia ucrainei…