Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Maestrul și motoreta

Zoom Maestrul și motoreta

Povestitorul are zece ani și o încredere oarbă în poveste. Satul bunicilor, unde ajunge pe șaua unei motociclete rusești, trăiește la întretăierea preistoriei cu crîncenii ani ’50.În ordinea miraculoasă pe care o cunosc doar copiii, apar și-și flutură destinul voievozi și palate fermecate, fete nebune și denunțători la Securitate, chiaburi și țigani din afara timpului, oameni invizibili și bătăuși ai regimului comunist.

Satul Tehomir e o scenă magică pe care acțiunea curge năvalnic. Un bunic cu dîrzenie de zmeu, un potop, o pogorîre din stele a vechilor stăpîni, un circ rătăcit și apoi dispărut, un șir de minuni cu aer de farsă, o iubire fără speranță și un șir de omoruri își găsesc loc în cea mai frumoasă cascadă literară a ultimilor ani.

Copilul, așa cum fac copiii, își învelește eroii în armura basmului și încearcă să-i ferească de adevăr, dar ei se izbesc de ororile unei lumi ajunse din urmă de istorie și căsăpită fără milă.

Tehomir e o carte miniaturală, gîndită și sculptată ca un diamant. E un fel de roman-haiku, o proză fulgerătoare și, în același timp, nesfîrșită, o povestire adunată într-o lacrimă. E o scriere care te umple de nerăbdare și emoție, care te face să rîzi și să verifici mereu, îngrijorat, cîte din cele cincizeci de pagini ale ei ți-au mai rămas.

În rolul autorului joacă Horațiu Mălăele, un artist pe care teatrul, în mod nedrept și abuziv, l-a înșfăcat de cîteva decenii. Artistul Mălăele s-a gîrbovit sub povara pieselor, a regiei și a decorurilor, a sălilor arhipline, și a uitat că, în ciuda marelui talent dramatic, n-a fost menit acestui gen de artă.     Cămăiestria lui de bază e creația și nu interpretarea, fantezia și nu repetiția, ideea și nu conformismul.

De cel puțin douăzeci de ani e cel mai popular actor și regizor dramatic de la noi. Piesele lui țin sălile blocate, iar lumea dă buzna, neobosită, să-i culeagă de pe buze un accent, o aluzie, o replică inimitabilă. Dar ăsta, de bună seamă, a fost talentul lui cel mai mic.

Mălăele a fost toată viața, poate fără s-o știe, un scriitorpursînge. Un artist care și-a neglijat vîna principală, care a ales greșit din mulțimea talentelor sale – unde poate fi adăugată și plastica –și care s-alăsat ademenit de gloria ușoară a aplauzelor.

Tehomir e o lucrare care arată destul. Mălăele nu mai trebuie să scrie nimic. A demonstrat, precum celebrul pictor flamand, că a fost acolo. A atins toate coardele din care vibrează literatura, chiar dacă a făcut-o doar pentru o secundă. La urma urmei, o simfonie nu ține neapărat mult.

Ceea ce îi scoate pe maeștri în fața cîrdului e inteligența artistică, abilitatea de a construi armonia și contrastul, de a pune laolaltă umorul și lacrimile. La Mălăele, inteligența artistică e prima natură. Actoria lui schimbă pentru totdeauna personajele. Filmele lui au secvențe care uneori distrug întregul, dar fascinează iremediabil. Grafica lui are simplitatea curgătoare a talentului înnăscut. Mălăeleinspiră arta pe nas, o expiră pe gură, o privește prin ochelarii lui rotunzi, iar ceea ce vede prin ei merită toată invidia.

Cu toate astea, n-a avut destulă imaginație cînd a fost vorba să-și aprecieze scrisul. S-a irosit în teatru și film, a trudit în folosul unei glorii mai prejos de arta lui și nu-i exclus ca posteritatea să-l rețină,mai ales, pentru o carte de cincizeci de pagini, capodopera Tehomir.

Horațiu Mălăele, Tehomir, Editura ALL, 2020

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Cioclii

    4 august 2020

    Viziunea convalescentului privind în oglindă Fiți gata la harpoane că îngeru-i la copcă în țara cea vestită și rece de sub votcă cu turlele înfipte în nori pînă-n prăsea, momiți-l […]

  • N-a mai mers la pușcărie, hai, măcar, la Primărie!

    4 august 2020

    Așa cum bețivii adevărați își revin spre dimineață dacă simt pe gîtlej un nou pîrîiaș de vodcă, Traian Băsescu dă semne de dezmeticire. Lunga mahmureală politică nu i-a priit. Abstinența, […]

  • România din ce în ce mai puțin educată

    4 august 2020

    Klaus Iohannis este profesor. Nu și-a mai exercitat meseria din 1997, e drept, acela fiind anul în care a părăsit definitiv catedra pentru un post în administrație. Mai întâi inspector […]

  • Martirii carantinei

    28 iulie 2020

    Printr-o ironie a sorții, săptămîna trecută Marea Neagră și-a luat și ea rația de libertate, fiindcă din două sute de mii de samavolnici care s-au scăldat în lipsa de respect […]

  • Cel mai scump dulap din istorie

    28 iulie 2020

    „Am obținut pentru România o sumă impresionantă, 79,9 miliarde de euro“, a zis președintele Iohannis, și s-au găsit destui să se repeadă să-i pupe mîinile ca unui binefăcător. Banii ăștia, […]