Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Magicianul

Zoom Magicianul

Tînărul misterios făcu un semn scurt din mîini și aerul pocni de la electricitatea care i se scurgea prin vîrful degetelor. Obediente, ușile masive de metal se deschiseră și de data asta cu un pufnit pneumatic sec. Apoi jocul se reluă și porțile se închiseră, controlate de aceeași forța supranaturală care se ascundea în cortexul băiatului și care i se prelingea prin nervi, prin sînge și prin limfă, de fiecare dată cînd își împreuna și își îndepărta brațele în fața unei uși închise. Dar, fără îndoială, adevăratul scop al băiatului nu era să închidă și să deschidă uși. Asta putea să facă oricînd. O mai făcuse de mii de ori. Nu, scopul lui era mult mai înalt, cam 1,75 m de înalt, cu părul verde pe o parte și blugii sfîșiați pe buci. Adevăratul scop al magicianului era să-i deschidă ei poarta. Dar deocamdată fata îl privea neimpresionată, făcînd în continuare baloane roz din gumă de mestecat. Băiatul prinse dezinteresul cu coada ochiului și puțin din el muri în clipa aia. Tocmai conjurase o bună parte din forțele universului ca să deschidă o ușă și pițipoanca asta fițoasă nici măcar nu clipise. Cu încrederea redobîndită și forțele refăcute după ultimul truc, magicianul ușilor își șterse picătura de sudoare de pe frunte și hotărî să încerce din nou. O să deschidă din nou ușile folosindu-se de puterile lui telekinetice. Doar că de data asta o să le deschidă atît de frumos, de repede și de eficient încît indolenta o să rămînă cu gura căscată și cu picioarele desfăcute. Mușchii i se încordară. Dinții i se strînseră. Ochii i se mijiră pe jumătate. Întreg corpul îi fu cuprins de un tremur ciudat, o rezonanță care îl făcea să intre în armonie cu energiile pămîntului. Mîinile i se îndepărtară ușor și la fel făcură și ușile. Reușise din nou, dar oare chiar reușise? Plin de speranță, se uită spre fata cu păr verde care însă îl privea la fel de plictisită. Apoi zîna deschise gura: “Serios? Chiar ai de gînd să faci prostia asta de fiecare dată cînd se închid și se deschid ușile vagonului, la fiecare stație de-aici pînă-n Pipera? Ce-ai? Nu ești sănătos la cap?”. Tînărul magician, rușinat, își lăsă capul în jos și tot vagonul de metrou îi simți rușinea. Magia care să-l scape de virginitate eșuase din nou, urma stația “Tot n-am prietenă”, cu peronul pe partea stîngă.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Constituție, prostituție…

    14 ianuarie 2020

    A existat, după 1990, un moment încare Constituția României putea fi modificată, schimbată în bine. Era epoca în care o alianță politică obținuse peste 60% din locurile din Parlament. Se […]

  • Istoria în adormire

    14 ianuarie 2020

    Dacă turiștii sovietici înarmați cu drujbe, fitile de lampă și scrumbii afumate nu s-au sfiit în decembrie ‘89 să se cațăre pe acoperișurile caselor conspirative ale Securității și să tragă […]

  • Cel mai partid perdant

    14 ianuarie 2020

    Îmi plăcea USR, la început, ca idee. Cu mult înainte să aflu că domnul Kivu a fost un ordinar turnător la Securitate. Îmi plăcea USR ca energie. De mulți, foarte […]

  • Alegem nimic, dar mai repede

    7 ianuarie 2020

    Pare, cumva, că ne-am plictisit de democrație, că ne încurcă viitorul nostru, că vrem să-l expediem repede, ca să-l bifăm. Poți să-ți bifezi viitorul? Sigur. Pui în dreptul lui o […]

  • „Ferește-mă, Doamne, de cei ce-mi vor binele!“

    7 ianuarie 2020

    Dacă din clasa întîi pînă-ntr-a patra am colecționat, ca toți dobitocii, premii și mențiuni, să aibă și mam’mare un prilej de bucurie, dintr-a cincea, cînd se apropiau ședințele cu părinții, […]