Mi se pare curios că, după atîtea filme şi seriale italiene, mai există români care se hlizesc ca proştii cînd citesc cuvintele „pulire“ sau „pulito“ pe cutiile cu chestii de curăţat.
Eram într-un supermarket, la raionul cu produse pentru casă; erau şi două familii ieşite împreună la cumpărături: bărbaţii, nevestele şi copiii lor, frumos încîrduiţi. Capii, veniţi cu coşul plin de beri, aşteptau cucoanele, deci căscau gura la rafturi şi au văzut produsele italiene. Am crezut că, după ce rîd, termină, dar unul şi-a strigat copilul şi i-a zis: „Mergi la mă-ta şi zi-i să te pulească la nas!“.
cred ca titlul articolului ar fi fost mai bun „Minti pulite” sau „Creiere pulite” 🙂