Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Marea competiție între debutanți și consacrați

Zoom Marea competiție între debutanți și consacrați

La primele numere din Iocan, această revistă trimestrială de proză scurtă, nu prea știam, cei care am pus-o la cale, dacă nu cumva tragem în pernă un cartuș al bunelor nostre intenții. Era o treabă particulară. Mai precis, într-o seară după Anul Nou acum patru ani, acasă la Ștefan Agopian, Florin Iaru ne întreabă misterios pe amîndoi dacă am vrea să scoatem o revistă de proză scurtă.

Agopian i-a zis scurt că nu. Eu l-am întrebat cu ce bani am putea face asta, fiindcă treceam printr-o perioadă nasoală. Florin știa, așa că mi-a spus că bani se vor găsi. Cît să scoatem revista, nu și pentru salariile noastre ca redactori. Mă așteptam, încît ceea ce știam de la bun început era că, dacă vom cădea la înțelegere, vom scoate o revistă care va plăti drepturi de autor, dar de pe urma căreia noi, ca redactori, n-o să ne alegem cu mare lucru. Dar dacă revista va avea succes, asta ne-ar putea aduce și nouă, redactorilor, ceva bani. Pe atunci, editurile mari nu mai voiau să audă de volume de proză scurtă, pentru temeinicul motiv că nu se vindeau. Cît despre proza scurtă care apărea prin revistele consacrate, n-o citea aproape nimeni.

Florin Iaru are, niciodată nu m-am îndoit, intuiții geniale. Asta în afară de intuițiile sale sclipitoare, dar păguboase. În acea noapte, la Agopian acasă, am dat mîna cu Iaru: s-o facem. Mai trec cîteva luni și mă sună Iaru să ne întîlnim ca să facem primul număr din revistă. Eram cu toții: el, eu, Marius Chivu și Dan Pleșa, editorul. Atunci am inventat numele revistei, ideea a fost a lui Marius. Apoi am început să căutăm autori dornici să scrie în Iocan. Florin și Marius aveau o rezervă în elevii lor de la cursurile de creative writing pe care le țineau. Eu renunțasem la cursurile pe care le dusesem doi ani. Una peste alta, primul număr din revistă a apărut. Și de unde chiar și optimistul Florin Iaru se temea că Iocan nu va avea cine știe ce trecere, revista a avut un succes nebun. Adică vreo patru mii de exemplare vîndute, ceea ce pentru o revistă care nu apărea în chioșcuri, ci doar în librării, părea un miracol.

E adevărat că după aceea vînzările revistei au mai scăzut, dar s-au stabilizat, iar Iocan a devenit ceea ce speram noi, o revistă-carte de proză scurtă în care apar cele mai bune producții literare ale momentului.

Față de primele numere, am tot ridicat ștacheta, ca să zic așa. Adică de la texte bune și foarte bune, am trecut la numai texte foarte bune, încît cine citește azi Iocan are de-a face cu povestiri pe care autorii lor le pot cita în rîndul celor antologice. În numărul 9 al revistei, Marius Chivu, redactorul său, a făcut o echilibristică reușită între autorii debutanți și cei consacrați. Un fel de a-i pune pe debutanți în competiție cu prozatori care și-au cîștigat un renume și au mai multe cărți publicate și premiate. Trebuie să recunosc că le-am ținut pumnii, cum se zice, debutanților.

Nu-mi permit aici să spun că un autor e mai bun decît altul și nici că Iocan e marea publicație de proză scurtă de la noi, ca să nu fiu acuzat că aș face pe arbitrul într-un joc literar în care sînt și antrenor. Dar constat că această revistă de proză scurtă a ajuns la cel de-al nouălea număr și că în ea publică și consacrați notorii, și debutanți care-și caută notorietatea. Nu știu cum vor sta ierarhiile literare peste cîțiva ani, dar mă bucur că debutanții de azi le pot da de gîndit consacraților, în așa fel încît competiția literară să-i facă și pe consacrați să simtă că noii veniți le suflă în ceafă, iar debutanții să se gîndească la propria lor carieră dacă vor să se consacre.

 Iocan, nr. 9, Editura Vellant, 2019.

Citeşte mai multe despre:

1 comentariu

  1. #1

    in numarul asta: buni ganea, stanescu, biro, cel putin ei. dar iata ca dupa ce iocanul a realizat o premiera, avand in nu mai stiu care numar mai multe autoare decat autori, acum reuseste sa stabileasca un record in privinta povestirilor cu sex oral. cred ca mai mult de jumate. nu ca ar fi ceva in neregula cu asta. doar constat.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

bt
Editoriale
  • Limbă dulce, cur viclean, caracter de est-german

    18 iunie 2019

    De la „Ține, țațo, curu’ zvelt”, subversivul șlagăr pe care Maria Tănase l-a cîntat în timpul războiului la o petrecere dată de Manfred von Killinger, ambasadorului Germaniei la București, pînă […]

  • Riscul mersului pe Barna

    18 iunie 2019

    Sub coordonarea unuia dintre foștii căprari ai poliției politice a fost pus pe piață un sondaj în care Dacian Cioloș îl zdrobește pe Dan Barna în competiția internă pentru candidatura […]

  • O broască râioasă pentru fiecare

    18 iunie 2019

    Nicolae Titulescu a declarat, la un moment dat: „Când am acceptat urcușul în politică, am acceptat ca în fiecare dimineață să înghit pe stomacul gol o broască râioasă“. Nu discutăm acum gusturile gastronomice ale […]

  • Cîți meleșcani încap într-un Iohannis

    11 iunie 2019

    Estonia s-a transformat în Vestonia după scorul de maidan cu care a învins România la cel mai important sport politic practicat pe terenul organizațiilor mondiale: “Tragerea sforilor prin spatele adversarului […]

  • Arta iubirii politice

    11 iunie 2019

    La început, fiindcă moștenea direct averea politică a PCR, partidul lui Ion Iliescu a trebuit să împartă democrația cu cei care moșteniseră vechea Securitate. A fost ceea ce s-ar putea […]

bt
Ultimele articole
romania100