Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Marea competiție între debutanți și consacrați

Zoom Marea competiție între debutanți și consacrați

La primele numere din Iocan, această revistă trimestrială de proză scurtă, nu prea știam, cei care am pus-o la cale, dacă nu cumva tragem în pernă un cartuș al bunelor nostre intenții. Era o treabă particulară. Mai precis, într-o seară după Anul Nou acum patru ani, acasă la Ștefan Agopian, Florin Iaru ne întreabă misterios pe amîndoi dacă am vrea să scoatem o revistă de proză scurtă.

Agopian i-a zis scurt că nu. Eu l-am întrebat cu ce bani am putea face asta, fiindcă treceam printr-o perioadă nasoală. Florin știa, așa că mi-a spus că bani se vor găsi. Cît să scoatem revista, nu și pentru salariile noastre ca redactori. Mă așteptam, încît ceea ce știam de la bun început era că, dacă vom cădea la înțelegere, vom scoate o revistă care va plăti drepturi de autor, dar de pe urma căreia noi, ca redactori, n-o să ne alegem cu mare lucru. Dar dacă revista va avea succes, asta ne-ar putea aduce și nouă, redactorilor, ceva bani. Pe atunci, editurile mari nu mai voiau să audă de volume de proză scurtă, pentru temeinicul motiv că nu se vindeau. Cît despre proza scurtă care apărea prin revistele consacrate, n-o citea aproape nimeni.

Florin Iaru are, niciodată nu m-am îndoit, intuiții geniale. Asta în afară de intuițiile sale sclipitoare, dar păguboase. În acea noapte, la Agopian acasă, am dat mîna cu Iaru: s-o facem. Mai trec cîteva luni și mă sună Iaru să ne întîlnim ca să facem primul număr din revistă. Eram cu toții: el, eu, Marius Chivu și Dan Pleșa, editorul. Atunci am inventat numele revistei, ideea a fost a lui Marius. Apoi am început să căutăm autori dornici să scrie în Iocan. Florin și Marius aveau o rezervă în elevii lor de la cursurile de creative writing pe care le țineau. Eu renunțasem la cursurile pe care le dusesem doi ani. Una peste alta, primul număr din revistă a apărut. Și de unde chiar și optimistul Florin Iaru se temea că Iocan nu va avea cine știe ce trecere, revista a avut un succes nebun. Adică vreo patru mii de exemplare vîndute, ceea ce pentru o revistă care nu apărea în chioșcuri, ci doar în librării, părea un miracol.

E adevărat că după aceea vînzările revistei au mai scăzut, dar s-au stabilizat, iar Iocan a devenit ceea ce speram noi, o revistă-carte de proză scurtă în care apar cele mai bune producții literare ale momentului.

Față de primele numere, am tot ridicat ștacheta, ca să zic așa. Adică de la texte bune și foarte bune, am trecut la numai texte foarte bune, încît cine citește azi Iocan are de-a face cu povestiri pe care autorii lor le pot cita în rîndul celor antologice. În numărul 9 al revistei, Marius Chivu, redactorul său, a făcut o echilibristică reușită între autorii debutanți și cei consacrați. Un fel de a-i pune pe debutanți în competiție cu prozatori care și-au cîștigat un renume și au mai multe cărți publicate și premiate. Trebuie să recunosc că le-am ținut pumnii, cum se zice, debutanților.

Nu-mi permit aici să spun că un autor e mai bun decît altul și nici că Iocan e marea publicație de proză scurtă de la noi, ca să nu fiu acuzat că aș face pe arbitrul într-un joc literar în care sînt și antrenor. Dar constat că această revistă de proză scurtă a ajuns la cel de-al nouălea număr și că în ea publică și consacrați notorii, și debutanți care-și caută notorietatea. Nu știu cum vor sta ierarhiile literare peste cîțiva ani, dar mă bucur că debutanții de azi le pot da de gîndit consacraților, în așa fel încît competiția literară să-i facă și pe consacrați să simtă că noii veniți le suflă în ceafă, iar debutanții să se gîndească la propria lor carieră dacă vor să se consacre.

 Iocan, nr. 9, Editura Vellant, 2019.

Citeşte mai multe despre:

1 comentariu

  1. #1

    in numarul asta: buni ganea, stanescu, biro, cel putin ei. dar iata ca dupa ce iocanul a realizat o premiera, avand in nu mai stiu care numar mai multe autoare decat autori, acum reuseste sa stabileasca un record in privinta povestirilor cu sex oral. cred ca mai mult de jumate. nu ca ar fi ceva in neregula cu asta. doar constat.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Poate fi un orbete președinte de țară?

    20 august 2019

    Klaus Iohannis a pierdut ocazia de-a juca o scenetă biblică pe țărmul Mării Negre fiindcă, dacă s-ar fi aplecat asupra soldățelului american leșinat și l-ar fi cărat în brațele-i vînjoase […]

  • Președintele armatei moarte

    20 august 2019

    Marți, 20 august, peluza Casei Albe va duce iar povara președintelui Iohannis. Sînt fire de iarbă care au avut norocul să geamă sub pantofii unui Macron, unui Netanyahu, unei Merkel […]

  • Politiciene disperate

    20 august 2019

    Ne îndreptăm, cu pași mari, spre momentul în care va fi aproape obligatoriu ca politica să fie condusă de către femei. Dintr-un domeniu eminamente patriarhal, politica tinde să devină tărâmul […]

  • “Întîmplări din irealitatea imediată”

    13 august 2019

    Aflînd că pușcăriile românești sînt mari producătoare de scriitori bine furajați, o editură newyorkeză i-a făcut domnului Gheorghe Dincă o ofertă de nerefuzat pentru publicarea unui bestseller memorialistic cu titlul […]

  • Planul Marshall pentru săraci

    13 august 2019

    America și Occidentul european trag fără chef de o căsnicie obosită, împovărată de ani și de plictiseală. Duși sînt anii logodnei, cînd generalul Marshall a descălecat la Paris din spinarea […]