Lungă aproape cît o poartă de fotbal, aia are șapte metri, masa lungă de șase metri a lui Putin a stîrnit mai multe păreri decît un tratat secret dat la iveală din prostie. De fapt, și masa lui cu cele trei picioare de elefant e tot un soi de poartă. Dar să nu ne grăbim. Marea întrebare e ce vrea să zică Putin cu masa pe care i-a făcut-o un italian, nu un rus pravoslavnic.
E un semn afișat de mare putere, care se poate întinde pe harta lumii atît cît vrea ea, cred unii. Uriașă mitocănie de băiat sărac de cartier sărac, de încă se miră ce-a putut el să ajungă! O încercare de a-și intimida interlocutorii! Un mesaj și pentru ruși, și pentru străini despre puterea personală a lui Vladimir Vladimirovici.
Dar că e o grandioasă urîțenie gigantică, parcă pentru guleaiuri rusești cu mulți cheflii cu pretenții, asta nu zice nimeni. Că masa asta la care vorbesc două persoane sugerează mai degrabă absența celorlalți decît că ar întări sentimentul de măreție a gazdei, asta iarăși nu se pomenește. N-aduce nimeni vorba despre impresia stingheritoare că în mobilierul Kremlinului nu există mese pentru două persoane, fiindcă orice discuție tête-à-tête poate ascunde un complot. Îi aduce imensa masă alt avantaj lăuntric lui Putin în afară de acela că invitatul de la celălalt capăt al ei e stingherit de distanța care-l separă de interlocutor? După cum îți ține țarul picioarele în poze, mai aproape de scaun decît de masă, reiese că această piesă de mobilier îi taie și lui aplombul, cu deosebirea că, atunci cînd s-a întîlnit cu Macron, Putin știa la ce să se aștepte, musafirul, nu.
În schimb, cînd cancelarul Germaniei a experimentat și el senzațiile neplăcute pe care le stîrnește această masă, se cunoștea că se antrenase înainte de a-și lua locul, deci nema surpriza. La fel cum rușilor le-o mai fi scăzut din mîndria uimită pe care le-a impus-o prima vedere a mesei – iote-te ce i-a dat prin cap tătucului!
Numai proștii rămîn uimiți tot timpul de un același obiect, care prima oară îți ia piuitul. Occidentalii, după primul șoc, au început să-și pună întrebări mai firești despre utilitatea practică a unei asemenea mese. Cît de tare trebuie să-și vorbească Putin și invitatul său ca să se audă unul pe celălalt? Și, mai cu seamă, Ivan Ivanovici, între noi fie vorba, nu ți se pare că masa asta e cam de rîsul curcilor, ca și cum te-ai apuca să mănînci borșul cu polonicul, fin’că nu vrea să pună gazda linguri, că nu dau bine?
o vizualizare
