Majorităţile copleşitoare ascund, mai totdeauna la noi, surprize nasoale, direct proporţionale cu amploarea triumfului de moment. Să fi fost altcineva în locul lui Crin Antonescu, din superstiţie şi măcar de formă s-ar fi rugat de vreun liberal să mai candideze la preşedinţia partidului. Şi după ce astă-vară Crin a promis că se retrage din politică dacă Băsescu se întoarce la Cotroceni, cred că şi primarul Chiliman şi-a închipuit din faţa televizorului că inamicul său că nu va mai folosi pentru nimic în lume floricica retorică a demisiei. Dacă nu cîştigă la prezidenţialele de anul viitor, a promis totuşi Crin la congres, va părăsi conducerea PNL-ului.
Să fi uitat Antonescu de vremurile cînd se ţineau liberalii ciorchine după Tăriceanu, pe atunci premier? Sau ce-a păţit ultramajoritarul Năstase de la pesediştii care cu acelaşi entuziasm cu care l-au votat în fruntea partidului, l-au dat apoi jos? Poate n-o fi uitat, dar şi-o fi zicînd că liberalii îi vor fi recunoscători măcar pînă în 2014. Or recunoştinţa în politică se scutură înainte de a da în floare, indiferent cum te cheamă.
După acest congres liberalii ar trebui să instituie medalia de partid pentru curaj, pe care să le-o înmîneze Crin însuşi celor trei care au votat la vedere împotriva programului său. Fiindcă cei 40 de eroi necunoscuţi cărora nu le-a plăcut candidatura lui unică la preşedinţia PNL nu cred că vor renunţa prea curînd la gloria lor anomimă. Iar atunci cînd se întîmpla asta şi se vor număra între ei vor descoperi că de fapt, au fost cîteva sute.
Exclusiv online
