Mădălina Drăgoi este jurnalist și fashion stylist. În timpul liber scrie pe blog-ul styletraveler.tumblr.com și, evident, călătorește. Într-o pauză de cafea ne-a povestit despre călătoria ei în Mumbai, cu trenul, pe cea mai aglomerată rută de cale ferată din lume: 7,24 milioane de călători pe zi. (Redacția)
Ora 07,00. Sună alarma. O nouă zi în India! Mă echipez rapid, pentru că astăzi urmează o călătorie cu trenul prin Mumbai. Mai exact, din Mira Road, cartierul în care stau, pînă la celebra gară, aflată în patrimoniul UNESCO, Victoria Terminus, un nod de cale ferată ce unește toată India. Am întîlnire cu o familie de indieni. Mă anunță prin telefon că mai întîrzie o oră, căci nu s-au trezit la timp. Din nou!
Ajung la locul de întîlnire și mă tot întreb oare cu ce mă vor mai suprinde astăzi ghizii. Cu două zile înainte, Mahdu (înseamnă miere), doamna care m-a însoțit în excursia către Insula Elephanta, a venit cu un baston. Am întrebat-o îngrijorată ce s-a întîmplat. Îmi spune că a lovit-o acum 4 ani o ricșă, dar că bastonul ne va fi de folos pentru a obține locuri în autobuz. Și am avut locuri! Din cînd în cînd uita că este „suferindă” și mergea cu o viteză mai mare decît a tuturor. De data aceasta, Mahdu a venit zîmbind. Mi s-a părut ceva schimbat la ea. A mărturisit că este pentru prima oară în viață cînd poartă pantaloni. Are 50 de ani. Indiencele se îmbracă în continuare în sari-uri colorate (indiferent de vîrstă și kilogramele în plus) sau în shalwar kameez (un costum format dintr-o rochie și pantaloni largi).
În gară este interzis să fotografiezi sau să filmezi. Însă indienilor le place foarte mult să fie imortalizați. Unii chiar te roagă să te pozezi cu ei. Să mergi cu trenul în India este o adevărată aventură din cauza suprapopulării – 23 de milioane de oameni locuiesc doar în Mumbai –, dar și a distanțelor mari – poți călători între orașe cîteva zile chiar. Am plătit 1 leu pe bilet. Dacă nu ești antrenat să călătorești pe scara trenului sau să stai ca într-o conservă, este bine să te abții de la această curiozitate. Auzisem că de plictiseală, dar și de plăcere, indienii cîntă și dansează în tren.
Am urcat într-o super viteză în vagonul mixt (există și vagoane speciale pentru doamnele musulmane) și m-am trezit într-o mare de oameni. Băncile erau ocupate, însă Mahdu s-a așezat, i-a împins pe ceilalți și mi-a făcut și mie loc. Din nou am atras priviri. Te simți deoseori precum un extraterestru în India. Sute de oameni așteaptă să ajungă la job sau aiurea. Ferestrele trenului sînt cu gratii. Ca, de altfel, toate locuințele din Mumbai. Din cauza hoților. Pe măsură ce trenul oprește, se schimbă pasagerii. Urcă un bărbat orb. Are ochii scoși. Cîntă. Cu două zile înainte am constatat că, dacă negociezi, cerșetorii îți dau rest! Alături de mine, pe banchetă, stau trei copii și tatăl lor. Mama, pînă în 25 de ani, stă pe altă banchetă cu alți patru fii.
Ajungem într-o stație importantă și se face lumină! Rămîn în vagon doar 27 de persoane! Un moment de aur pentru un tren din India. Durează doar 20 de minute pînă la următoarea oprire. Mă așez confortabil la fereastră. Nu îmi vine să cred: pe peron se plimbă 3 travestiți. Sînt îmbrăcați în sari. Gratiile mă împiedică să îi surprind, în toată splendoarea lor, în memoria aparatului foto. Peisajul se schimbă. Sute de case din chirpici îl monopolizează. Pe multe dintre ele stau maiestuos antene parabolice. Deși nu este voie, ușile vagoanelor sînt deschise. Mă apropii, ghizii sînt cu ochii pe mine. Poate fi periculos. Doi bărbați cu chipul brăzdat de griji se bucură de aerul curat. Cîteva secunde de libertate…
In aceeasi zi, NPR publica un reprtaj despre introducerea vagoanelor pentru femei in Mumbai. Indiencele spun ca ar fi mai bine daca mentalitatea barbatilor ar fi alta.