Metamorfozele lui Radu Vasile

Pînă în 1989, dar și cîțiva ani după, Radu Vasile nu ieșea din casă fără costum și cravată. Se spunea că și gunoiul îl ducea echipat astfel. Avea și o mapă neagră pe care o purta aferat sub braț. Dacă a început să aspire la funcții, a renunțat la cravată, dar nu și la haina de la costum. Umbla cu cămașa descheiată la nasturele de la gît. Unghia degetului său mic de la mîna dreaptă era lungă și avea un vîrf artistic rotunjit cu pila. Pe degetul mic al mîinii stîngi purta un ghiul de aur. Cînd conducea Dreptatea, ziarul țărăniștilor, le spunea misterios scriitorilor care colaborau acolo că și el e scriitor – poet – și că înțelegea chinurile creației. Păi, numai pînă și-a găsit pseudonimul, Radu Mischiu, cîte nopți de căutare, de nu-l mai lua somnul. În 1997, sfătuit și de amicii lui de la PD, Radu Vasile pune ochii pe funcția în care începuse să se clatine Victor Ciorbea și-și mai descheie un nasture la cămașă, să i se vadă și crucea de la gît. Dacă rîdeai de unghia și de ghiulul lui nu se supăra pe față, dar nu-ți mai răspundea la bună ziua decît așa, dintr-o parte. Cînd s-a văzut premier, Radu Vasile s-a întors la cravată, a renunțat la ghiul și și-a tăiat unghia. După ce a fost dat jos, s-a despărțit Radu Vasile de PNȚCD și de cravată. A revenit la cămășile descheiate la primii doi nasturi, dar n-a mai intrat în Palatul Victoria decît în vizită. Poate unde se săturase de ghiul și de unghia lungă aducătoare de noroc.