De cînd s-a inventat Google şi pînă cînd a auzit Vanghelie de el, lumea a evoluat într-atît încît orice ţăran confruntat cu dileme meteorologice bagă un wheater forecast pe smartphone şi află cum va fi vremea din Pătîrlagele în ziua cînd îi va făta vrabia sub streaşină. Cu toate astea, televiziunile se încăpăţînează să angajeze oameni care să citească de pe un prompter nişte chestii care vin pe e-mail de la INMH. Şi nu e vorba doar de a păstra, pentru generaţiile viitoare, vorbele de neuitat ale limbii de lemn meteo, cea în care e frumos să spui că „vor fi semnalate precipitaţii“, nu să foloseşti vulgarul „va ploua“.
S-o luăm metodic, într-o scurtă şi exhaustivă analiză a meteojurnalismului. După părerea mea, rubrica meteo supravieţuieşte în jurnale şi la televiziunile de ştiri din cauza unor găselniţe care n-au nici o legătură cu dorinţa oamenilor de a afla cum va fi vremea. În sine, ea e un produs de nişă, care-şi face publicitate lăudîndu-se că te scapă de molii şi, după ce o cumperi şi-o duci acasă, vezi că-ţi bate soacra. Nu prea îţi vine să te plîngi la OPC. Pe scurt, prezentatorii meteo folosesc cîteva trucuri. 1) Trucul Busu. Dacă vă întrebaţi de ce n-ar putea Andreea Esca să citească rubrica meteo şi a fost nevoie ca PRO TV-ul să-l antreneze pe Busu pentru treaba asta, atunci pot să vă răspund eu. Pur şi simplu pentru că Esca ar fi refuzat să se îmbrace în haine de recuzită care i-au rămas mici regelui Lear şi nici nu s-ar fi priceput ca Busu la spus glume şi ghicitori. Da, doamnelor şi domnilor, v-aţi prins, Busu e un tip simpatic folosit la o muncă mult sub calificarea lui, un tip care ar putea prezenta orice, ar putea juca orice, ar putea dansa şi cînta, juriza şi intervieva, dar trebuie să ţină în viaţă o rubrică de meteo cu ajutorul hainelor ciudate, al glumelor potolite şi al ghicitorilor culese de pe net. 2) Trucul Nora Dincă (Realitatea TV). Acesta este un truc ceva mai intelectual, care solicită mai mult partea neuronală a fiinţei prezentatorului. Nora dă search-uri repetate pe Google, apoi învaţă pe dinafară sau mută cu stick-ul pe prompter ceea ce găseşte despre diverse fenomene meteo. Cum se formează ceaţa? / Ce se întîmplă cînd fulgeră? / Cîţi oameni au fost trăsniţi pe Parîng în 1982? / Dar în 1983? / Cine a luat premiul Oscar pentru burniţă? – şi tot aşa. În final, stai şi asculţi cum cineva îţi citeşte de pe Google chestii gen „What the fuck is this?“. Fireşte, în cătunele fără Google din Retezat informaţiile astea sînt notate de copii pe curat. 3) Cel mai banal şi răspîndit truc e să pui o femeie dezirabilă, cu picioare lungi şi ţîţuci fîşneţe, să se fîţîie prin faţa hărţii României. Sincer, ce mai contează cum va fi vremea în cazul ăsta? Ar putea să povestească şi un SF românesc cu vampiri şi miliţieni, că tot te-ai uita la ea, nu?
