Metoda accidentul

Am fost cu un taximetrist care-i ura pe toți ceilalți taximetriști. “Niște țărani, dom’le, n-ai cu cine.” Am fost de acord cu el, de ce să-l contrazici pe om tocmai cînd are dreptate? Zice: “Săptămîna trecută, mergeam io pe Barbu Văcărescu, dau prioritate la pietoni, intră unu’ în mine, de la nu-ș’ ce firmă de-asta de n-am auzit de ea în viața mea”. Se oferă să-mi și arate. “Uite, cînd te dai jos, să te uiți, am toată partea stîngă ștearsă.” Din nou îi dau dreptate omului și îi reconfirm că așa ceva nu se face. Mai sporovăim nițel, despre vreme, despre fotbal. La un moment dat se vede treaba că problema taximetristului care l-a lovit încă-l rodea, așa că scoate o tabletă. “Ia fii atent… uite, am filmarea de la accident. Uite și tu ce-a făcut nenorocitul.” Mai întîi butonează nițel, c-o mînă pe volan și-un ochi la mine, după care-mi dă mie tableta în spate. “Uită-te la tot, să-l vezi ce mi-a făcut, căcănaru’ naibii.” Mă uit de politețe, nu văd nimic spectaculos, după care-i dau tableta înapoi. Insistă. “Da’ ai văzut momentu’ ăsta în care mi-a ieșit în cale?” Îl văzusem, ce n-a văzut el însă a fost mașina din față în care a intrat în plin. Am coborît și i-am lăsat pe taximetrist și pe noul lui prieten să se înțeleagă amiabil. De reținut pe viitor, însă: nu-i bine să te uiți la accidente în timp ce poți să faci accidente, că altfel chiar faci accidente.