Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

MICHAEL SHAFIR: „Cît de mare era competența politicienilor înainte de a fi auzit de acest COVID?“

Zoom MICHAEL SHAFIR: „Cît de mare era competența politicienilor înainte de a fi auzit de acest COVID?“

Printre puținii care și-au păstrat calmul în perioada asta nenorocită, profesorul și analistul Michael Shafir invită la o privire mai cuprinzătoare asupra pandemiei, care a intrat și în politică. Peste tot. Din China pînă în Balcani.

Cristian Teodorescu: Dragă Michael, a trecut anul de cînd pandemia a început să ne atace viața zi de zi, oră de oră, minut cu minut. Se întrezăresc și niște concluzii, măcar de etapă?

Michael Shafir: Cristi, prietene, poate a trecut chiar mai mult de un leat, deoarece nici astăzi nu știm cu siguranță cînd, unde și cum a început beleaua. Și nici de ce. Tocmai de aceea, sînt convins că prima și cea mai importantă concluzie este că bîjbîim, atît noi, muritorii (ei, da!) de rînd (și la rînd), cît și specialiștii, precum și decidenții politici. Ceea ce explică și faptul că nimeni nu știe cu siguranță ce să facă și că se iau măsuri anulate după ore sau zile de altele, contradictorii primelor. Incompetență? Fără îndoială, și incompetență, dar cît de mare era competența politicienilor înainte de a fi auzit de acest COVID? Personal, nu cred deloc că specialiștii s-au dovedit incompetenți. Realizarea vaccinurilor într-un timp relativ scurt e o mare performață, chiar dacă în cazul AstraZeneca s-au ivit pe ici-colo probleme. Devotamenul medicilor cere un calificativ pe care în alte situații mă străduiesc să-l evit: eroism. Dar lipsa certitudinilor a deschis larg poarta în fața teoriilor conspirației. Care nu lipseau bineînțeles nici înainte și ar fi de prisos să le detailăm: de la industria farmaceutică la cipurile lui Bill Gates și (se putea oare altfel?) mașinațiile ocultei mondiale a evreilor.

C.T.: Memoria colectivă funcționează și de data asta prost, fiindcă lumea a mai trecut prin epidemii și pandemii.

M.S.: Cu toată această nebulozitate, poate că n-ar fi de prisos să ne punem întrebarea dacă pandemia nu este, la urma urmei, un nou aspect al progresului tehnologic și al globalismului. Pandemiile nu sînt cîtuși de puțin un fenomen nou în istorie. Prima pandemie documentată este cea a vărsatului de vînt, izbucnită pentru prima oară în Egipt în anul 1350 î.e.n. A luat mai bine de 14 secole ca ea să reizbucnească în China în anul 49 e.n., și au mai trecut 700 de ani pînă ce ea să ajungă în Europa și peste 800 de ani ca ea să izbucnească în America în anul 1520 și în Australia în anul 1789. Deci avem de a face cu milenii sau cel puțin secole distanță. Explicația diferenței poate fi găsită în mobilitatea crescîndă a omului și a transporturilor, precum și în rapiditatea acestei mobilități. Nimeni nu știe cîte ore să fi durat ca virusul să fi tranzitat din China spre Europa sau America. Această velocitate este însă de nedespărțit de modernizare și nu cred că se gîndește careva să renunțe la ea. Pînă la urmă, nici vaccin nu am avea dacă am reveni cumva în peșteri.

C.T.: Unii au și azi nostalgia peșterii. În orice caz, a trecutului care nu poate fi decît glorios. De parcă modernizarea ar fi o boală rușinoasă a omenirii.

M.S.: De modernizare privită în sensul istoric al noțiunii mai aparțin două fenomene: statul și politicul. Statul e o formă de organizare modernă mult mai nouă decît o cred cei care și astăzi vorbesc cu nonșalață (vai, chiar academică) de „statul centralizat al dacilor lui Burebista“. Ca formă de organizare europeană, el datează cam din secolul al XVII-lea, mai precis de la Pacea de la Westphalia din 1648. Dar e uimitor să constați cu ce forță conceptul statal westphalian s-a impus în lume. Pentru mulți el s-a transformat în perceptul „Indiferent dacă e sau nu justificat, Țara mea înainte de toate“ (My country, right or wrong). El domină și asupra politicului. De aceea la Wuhan s-au ascuns proporțiile pandemiei: bunul renume al Chinei trebuia cu orice preț păstrat. Nici o dovadă serioasă nu indică scenariul „laboratorului“ (altă gogoriță conspiraționistă, de fabricație Donald Trump de data asta), dar multe par să indice că Wuhan a fost o „cernobîlizare“ a fenomenului.

C.T.: Un document emis în aprilie de Amnesty International menționează fără echivoc lezarea dreptului la liberă asociere și exprimare, tocmai cînd e vorba de persoane sau grupări ce se opun fie vaccinării, fie de măsuri cum ar fi instituirea stării de urgență și afectarea liberei circulații (a persoanelor, dar și a mărfurilor), participarea la ceremonii religioase, precum și altele. Ce părere ai?

M.S.: Am. Multe. În primul rînd, salut poziția organizației, care se dovedește fidelă mandatului cu care se (auto)identifică. Să nu uităm că AI este o organizație internațională neguvernamentală. Cu alte cuvinte, unul dintre cîinii de pază ai societății democratice deschise, care trebuie să tragă un semnal de alarmă ori de cîte ori se întrevede un pericol la adresa valorilor propagate. Subliniez însă neguvernabilitatea, deoarece AI nu poartă și responsabilitatea măsurilor ce se impun în cadrul unui efort de a păstra intacte valorile propagate cînd acestea devin ele însele ținta unor persoane și mai ales grupări (politice sau nu) care urmăresc subminarea binelui comun și chiar a democrației. Dreptul de a refuza să te vaccinezi și de a purta mască include și dreptul de a-i infecta pe cei care respectă ordonanțele emise?

C.T.: Apropo, CEDO le-a întors spatele antivacciniștilor.

M.S.: Săptămîna trecută (deși nu în legătură directă cu pandemia de COVID), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a emis la Strasbourg o decizie potrivit căreia statul ceh a procedar legal cînd a refuzat să admită înscrierea la școală a unor copii nevaccinați împotriva rujeolei și a altor boli infecțioase care puteau periclita sănătatea colegilor lor. Prietenul meu Liviu Antonesei s-a numărat printre primii români care au atras atenția asupra pericolelor unei eventuale deteriorări a democrației, urmare a măsurilor drastice ale Guvernului. Dar (în corespondență particulară cu subsemnatul) a fost de acord că asocierea la proteste ai căror protagoniști sînt formațiuni de extremă dreaptă (Alianța pentru Germania, Alianța pentru Unirea Românilor, AUR, la noi, și multe altele altundeva) se constituie într-un pericol al legitimării acestora. Salvgardarea democrației prin subminarea ei e o rețetă paradoxală ce nu poate funcționa. Același document emis de AI, dacă e citit cu atenție, nu plasează semnul  egalității între toate statele menționate. În fruntea celor unde pericolul este clar conturat se află (deloc din întîmplare) cele denumite azi „iliberale“: Rusia, Serbia, Ungaria, Polonia, ca să nu mai vorbim de China, unde pînă și noțiunea de „iliberalism“ ar fi o extravaganță.

C.T.: Adică amestecul politicului în „dirijarea“ pseudo-combaterii pericolului pandemic este aici mai pronunțat?

M.S.: Fără îndoială. Și trece din domeniul politicii interne în domeniul politicii externe. Ceea ce e și mai grav. Rusia și China au excelat în utilizarea vaccinului în scopul producerii unei breșe în interiorul Uniunii Europene și al imediatei sale vecinătăți. E adevărat că însăși UE le-a „ridicat mingea la plasă“ prin politicile sale ezitante și funcționarea mai puțin decît satisfăcătoare a Agenției Europene a Medicamentului (AEM). Pînă în prezent, Rusia a reușit să ducă la căderea guvernului slovac condus de Igor Matovici, care a avut nesăbuința de a comanda fără știrea partenerilor de coaliție 200.000 de doze din vaccinul Sputnik V. Cum coaliția era deja măcinată din interior, singura soluție a fost înlocuirea lui Matovici cu fostul său ministru de Finanțe Eduard Heger, procedîndu-se la un fel de politică a „scaunelor muzicale“. Agenția slovacă însărcinată cu analiza vaccinului a stabilit că el nu era identic cu cel prezentat pe piața mondială. Mai mult, documentele ruse erau incomplete. Drept care Moscova a cerut imediata înapoiere a vaccinurilor trimise și recepționate cu fanfară de fostul premier.

C.T.: Fost, fost, dar Matovici nu s-a lăsat.

M.S.: În loc să-și vadă de șubredele finanțe ale statului cu care este acum responsabil, Matovici și-a calificat foștii și actualii colegi pe Facebook drept „idioți“ și a plecat la Moscova, din nou fără aprobarea Guvernului. A „rezolvat“ acolo și problema analizelor, care se vor face acum la… Budapesta, unde a ajuns după vizita la Moscova, iarăși fără ca Guvernul să fi aprobat deplasarea. A se menționa că Ungaria a dispus folosirea vaccinului rusesc și a celui chinez la ordinele premierului Viktor Orbán și fără analizarea acestora conform cerințelor AEM. Urmează actul III și, posibil, epilogul aprobării vaccinului de către UE. Între timp, UE și NATO au înghițit o palmă serioasă, vizita lui Matovici la Moscova desfășurîndu-se în timp ce Rusia comasează trupe la granița cu Ucraina.

C.T.: Și în Cehia scîrțîie lucrurile.

M.S.: În Cehia, guvernul condus de Andrej Babis nu a căzut, dar pînă în prezent au fost schimbați nu mai puțin de patru miniștri ai Sănătății. Mai grav, sondajele arată că partidul-business condus de Babis ar putea pierde alegerile planificate pentru luna octombrie. Salvarea premierului ar putea veni însă din partea președintelui Milos Zeman, care să-l desemneze pe Babis premier în ciuda prevederilor constituționale, pe care Zeman le tot încalcă cu seninătate… băsesciană. Dar președintele este cunoscut pentru cultivarea legăturilor cu China și Rusia. Drept care Babis a anunțat că Cehia „examinează  posibilitatea“ achiziționării vaccinului rusesc. Poate și mai spectaculos e cazul Serbiei, care a primit vaccinul chinez Sinopharm și pe cel rusesc Sputnik V, alături de achiziționarea celor aprobate deja de UE. Ceea ce a permis Guvernului să anunțe cu suspectă mărinimie că va vaccina gratuit cetățeni din statele fostei Iugoslavii. E vorba de state care au suferit enorm în urma războaielor dezmembrării. Bosniaci, macedoneni, muntenegreni, ba chiar și kosovari, toți lipsiți de prețiosul vaccin salvator, au putut astfel contribui la încercarea de a reface internațional o imagine grav știrbită a președintelui iliberal Aleksandar Vucici. Dar, poate și mai important, la recîștigarea unor suflete pierdute ale spațiului balcanic.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint