Ministrul Daniel Barbu o fi auzit ce consecințe incestuoase poate avea facerea de bine, aşa încît se ferește de ea din răsputeri. Nu l-am auzit nici măcar să mîrîie că are bugetul costeliv la Cultură. Ultimul ministru al Culturii care a amenințat cu demisia fiindcă primise o felie aproape invizibilă din bugetul statului a fost Ion Caramitru.
Primul care a dat ordinul unor comasări pe care nu și le-a permis nici Suzana Gîdea, pe vremea lui Ceaușescu, e liberalul Daniel Barbu. Susănica – așa o chema – a mutat Opereta de pe Splai, cînd i-a fost demolat sediul, în clădirea Teatrului Național, dar a lăsat-o în independența ei. Ministrul Barbu vrea să comaseze Teatrul de Operetă „Ion Dacian” cu Opera din București și să îndese tot la Operă Centrul Național al Dansului și Tinerimea Română. Puțin a lipsit ca aceeași soartă s-o aibă și Opera din Constanța, dar a sărit Mazăre în sus, de a lăsat-o Barbu în pace. Puiu Hașotti a făcut el tîmpenii, unele de un ridicol ucigător, însă nu și-a împins incompetența pînă la asemenea comasări stupide, ca să facă economii la buget. Admit că, atunci cînd s-a făcut rectificarea, Daniel Barbu n-a îndrăznit să mai ceară ceva pentru Cultură, ca să nu-l indispună pe Ponta. I-a pus însă colegul lui de partid Chițoiu cuțitul la beregată și i-a șoptit să mai și dea ceva înapoi, ca să-și arate devotamentul față de liberalism? Dacă, de frica unui contabil, pui Opereta în subordinea Operei, pesemne după criteriul inept că și colo, și dincolo se cîntă din gură, și trimiți la Operă Centrul Național al Dansului, ca să se împrietenească dansatorii cu balerinele din Lacul lebedelor, te faci de rîsul curcilor.