Eram în raionul de electrocasnice al unui hypermarket cînd în faţa mea au apărut, ţopăind din senin, o tînără domniţă sărită bine de 75 de ani şi un vînzător care gravita în jurul ei, mai ceva ca un rechin în jurul unei pensionare naive, dornice să-şi cumpere electrocasnice. Duduiţa căuta un mixer şi, fireşte, dorea să opteze pentru unul chinezesc, mai ieftin. Vînzătorul însă o tot ţinea pe a lui, încercînd să-i bage pe gît unul de la o firmă germană cunoscută, care costa mai mult decît dublu.
După multe discuţii, argumentul care a convins-o pe bătrînică să meargă pe mîna nemţălăilor a fost: „Haideţi, doamnă, luaţi-l pe ăsta! Ce fac nemţii te ţine o viaţă“. Să mai zică lumea că n-are şi bătrîneţea părţile ei pozitive. Nu te mai ţin genunchii, ai o pensie mizerabilă, dar, în schimb, tot mai multe lucruri încep să te ţină o viaţă.
