Moartea nemuritorului Tommy Shelby

Încerc să-mi aduc aminte care a fost oare ultimul film pe care l-am așteptat cu nerăbdarea cu care am așteptat The Immortal Man, cireașa ce ar fi trebuit să fie așezată pe tortul de adio al Peaky Blinders. Nu reușesc, ceea ce e bine, căci în cazul ăsta nu voi putea spune cu exactitate nici când am fost la fel de dezamăgit.

Da, nemuritorul domn Shellby moare la finalul filmului, ceea ce e cam singurul lucru bun, în sensul că povestea se închide și nu va mai exista încă o șansă de-a da de pământ cu finalul unei povești absolut superbe.

Filmul pare un fel de showcase în materie de incapacitate a unor scenariști să înghesuie în nici două ore ceea ce în mintea lor s-ar fi întins, probabil, pe vreo șase episoade sau mai mult. Personajele sunt fade, incomplete și fără un background absolut necesar, cu care serialul ne-a obișnuit sezoane la rândul.

Tommy e retras undeva la țară unde scrie o carte și vede fantome. Johnny Dogs e singurul i-a rămas alături, ceea ce e bine, pentru că e unul dintre cele mai bune, autentice și credibile personaje din tot serialul.

Aida Shelby, interpretată atât de bine pe parcursul sezoanelor de Sophie Rundle, are un rol atât de secundar încât e de-a dreptul trist. E acum parlamentar în locul lui Tommy, numai că nimeni nu o bagă în seamă. Și moare după câteva cadre, suficiente pentru a-l scoate pe Tommy din scris și pauza de dans cu fantomele.

Fiul lui Tommy, Duke, e liderul Peaky Blinders, însă nu există nici o poveste care să explice ce anume face, cum face, cum a ajuns acolo, ce oameni are în jur.

În film e introdusă și sora primei iubiri a lui Tommy, țiganca ce l-a născut pe Duke, care apare de nicăieri pe moșia lui Tommy – cu care se și culcă, că era nevoie și de o scenă de futai. Scopul nu era însă futaiul, ci de a-l face pe Tommy să revină la vechile metehne și să-l salveze pe Duke. Rebecca Ferguson, altfel o actriță tare mișto, e total nepotrivită în rolul ăsta de gipsy. E ca și când l-ai pune pe Bradd Pitt să-l joace pe Michael Jordan.

Mai apoi, Tim Roth îl joacă pe un anume John Becket, despre care nu știm și nu aflăm absolut nimic în afară de faptul că a fost parte din cavalerie în primul război, ceea ce ar trebui cumva să fie suficient pentru a-l pune în antiteză cu Tommy. Și, desigur, e nazi, ceea ce dă o linie poveștii, în sensul că Becket ar vrea să-l folosească pe Duke într-un super plan al nemților de a invada economia britanică cu bani falși, să o distrugă în felul ăsta și să câștige al doilea Război Mondial. Probabil e o miștocăreală la adresa regimului nazi, în sensul că-i prezintă atât de tembeli încât să planifice să distrugă economia britanică cu bani falși, bașca o gașcă de pulifrici – ceea ce a ajuns Peaky Blinders în lipsa lui Tommy și Arthur – să fie instrumentul cu care e pus planul în acțiune. What a joke!

Ah, să nu uităm, Arthur e mort. S-a sinucis, dar nu s-a sinucis, că l-a omorât Tommy la un acces de nervi. Sau ce-o fi fost acolo, căci explicațiile sunt minimale, ceea ce este o infamie în sine, pentru povestea unui personaj precum Arthur Shelby, care ar fi meritat un final mult mai bun.

Pe scurt, Tommy e pe sistem razna, scrie o carte deși nu-i el cu scrisul, vede fantome, când vine la el o țigancă interpretată de o actriță suedeză, care e sora unei vechi iubiri, cu care se și fute, apoi pleacă să-l salveze pe fii-su, da între timp soră-sa moare, împușcată de omul care vrea să-l folosească pe fii-su pentru a distruge – haha – economia britanică cu bani falși. Tommy se enervează, merge să salveze situația și să moară de mâna lui fii-su, că așa s-a gândit Steve Knight să încheie povestea. Ce prostie și tristețe de final de poveste.

P.S. Ah, l-au băgat și pe Stephen Graham în film, în acel rol minor de angajat prin portul din Liverpool. Nu țin minte rol mai șters pe care să-l fi jucat vreodată Stephen și, dacă nu mi-ar fi plăcut actorul atât de mult, nu cred că ar merita menționat nici măcar la credite.

A.C.