Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Moartea subită

Zoom Moartea subită

Chiar dacă nu mai auzea bine, ca să nu zic că era pe trei sferturi surd, profesorul Șerban Cioculescu rămăsese comunicativ și zîmbitor. Trecuse de optzeci de ani. Cu studenții care-l abordau pe holul facultății, cînd apărea pe acolo, Cioc se întreținea cordial. Știa cum era poreclit și poate din cauza asta își lăsase barbă, un cioc cu fire puține, printre care-și vîra degetele, să-și scarpine bărbia.

Bătrînul critic se plîngea că are scăpări de memorie. Uita întîmplările de ieri-alaltăieri, dar, slavă Domnului, își amintea, drăguță, în cele mai mici detalii de toate prin cîte trecuse în urmă cu zeci de ani. „Drăguță” era formula lui de adresare cu care masca faptul că nu le mai ținea minte numele foștilor săi discipoli, chiar și pe ale celor care-i fuseseră colegi de catedră. Profesorul nu se necăjea însă prea tare pentru aceste scăpări. Poate că memoria lui refuza să mai înmagazineze toate fleacurile.

Cioculescu avea un mers sigur, dar se plîngea că îi lipsea sprinteneala de pînă nu demult, ca și cum distanțele pe care le străbătea pe jos s-ar fi tot lungit. Altfel era o adevărată bibliotecă ambulantă, cu tot cu fișele de identificare a cărților: titlul, anul de apariție, editura; tot tacîmul, plus cîte o notă critică, adeseori malițioasă, dar totdeauna politicos formulată. Evita să vorbească despre moarte, acest mister care, odată dezlegat, nu ne îngăduie să povestim despre el. Restul e ficțiune! – era de părere raționalul critic, remarcînd, totodată, că nu ne putem bizui pe relatările morților din simplul motiv că acestea nu există, ceea ce, să recunoaștem, e una dintre carențele lor eterne.

Chiar dacă drumurile sale se lungiseră plictisitor de mult, Șerban Cioculescu făcea în continuare vizite pe la anticariate, pe unde poposea cu orele, mai stînd și pe scaun – privilegiu de oaspete constant și respectabil. Dacă mai cumpăra cîte o carte, se auzea prin lumea anticarilor că Cioculescu, marele bibliofil, luase cutare volum, uneori plătind bani frumoși pentru acel volum cu care voia să-și completeze biblioteca. Priceput, dar și scîrțar, colecționarul de cărți se tocmea pentru fiecare eventuală achiziție, știind însă că dacă ar fi amînat prea mult cumpărarea s-ar fi găsit alt bibliofil care ar fi dat banii pe cartea aceea, cu ochii închiși, pentru că îl interesase pe Cioculescu.

Unul dintre cei care se țineau după Cioc, scriitor sau jurnalist, l-a bătut la cap asupra subiectului despre care venerabilul critic evita să vorbească. L-a întrebat cum ar fi preferat să moară. Fără să stea pe gînduri, Cioculescu i-a răspuns: „Subit, drăguță. Aș prefera subitul!”. Dorință care i s-a îndeplinit într-o noapte.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Piesă neterminată pentru o Europă mecanică

    15 ianuarie 2019

    La Ateneul Român, floarea politichiei bruxeleze s-a ridicat condescendentă la suprafața borșului de tărîțe dîmbovițean intrat oficial în fermentația iluzoriei președinții rotative a UE. În realitate, singurul român care chiar […]

  • Tusk și vocea României

    15 ianuarie 2019

    Discursul lui Donald Tusk de la Ateneu n-a fost doar un episod de marketing personal, ci și o concluzie amară pentru clasa noastră politică, mică de statură, mută și surdă, […]

  • Oastea femeilor pesediste

    15 ianuarie 2019

    Lavinia Șandru n-a stat mult cu limba pe bară. Are de muncă la TVR. Dar acum patru ani de zile, pe-atunci doamna Vâlcov, Lavinia a pus, în ipostaza sa de […]

  • Dragnea ca felul întîi, felul doi și desert

    8 ianuarie 2019

    Necrofagii care au devenit dependenți de cadavrul politic al lui Liviu Dragnea au nevoie urgentă de nutriționiști care să le diversifice meniul, cu atît mai mult cu cît, anunțîndu-și cadidatura […]

  • Anul violenței

    8 ianuarie 2019

    La fiecare pas pe care-l face, Klaus Iohannis pare să întindă sfoara nebuniei. Amînă, respinge, refuză. Două ministere n-au miniștri, opt ambasade n-au ambasadori, zeci de procurori stau pe bară […]

romania100