„Contrar credinței generale, germanii nu știu totul, ci doar știu totul mai bine.“ E bună poanta, mai ales acum, înaintea dublei cu Germania și Armenia. Pe noi, românii, ne tot obsedează „modelul german“. Românii, cînd și-au ales un președinte neamț, au votat un mit care se dovedește a fi doar o hologramă, o mostră de idecvare. Pur și simplu, nu se potrivește, nu se brodește, nu se pupă… românii sînt altfel decît nemții. E și explicabil, dintr-un milion de motive, că e așa. Ei bine, cu toate astea, mulți continuă să se raporteze încăpățînat la inabordabilul „model german“. N-avem noi treabă…
Ca să revenim la fotbal, merită realmente să ne exprimăm admirația și respectul temperat pentru adversarii noștride grupă. Mannshaft întruchipează, într-adevăr, un model de succes. Reprezintă un model de continuitate și stabilitate, dar – chestie importantă, zicem – are și o capacitate specială de a depăși niște posibile traume. Contrar credinței generale, echipa Germaniei nu-i vulnerabilă. La ultimele două turnee finale, Mondiale și Europene, Germania a avut un parcurs subțirel rău. În Nations League i-a rușinat Spania, cu 0-6. Au pierdut acasă pînă și meciul cu macedonenii nordici, ăia pe care i-am bătut noi la București și cu care am remizat la Skopje… În ciuda acestor potențiale tragedii, Germania – na, de vezi! – a ajuns tot pe locul 1 în grupa noastră, o va cîștiga. Pregătită și anunțată din timp, schimbarea s-a produs. Mașina nemțească a schimbat șoferul – l-a înlocuit pe ostenitul nea Jogi Löw cu mai proaspătul nea Hansi Flick. Acum, iacătă, motorul se turează puternic, din nou. Cu echilibru și înțelepciune, se face și schimbul de generații. Nu-i grabă. Spre deosebire de alții, nemții nu se grăbesc aiurea. Trebuie să cîștige o Cupă Mondială doar cam o dată la douăzeci de ani. În rest, ajung la toate turneele finale. Dacă prind și fazele superioare – natürlich, cu atît mai bine! Oricum, dumnealor, cei din echipa Germaniei, își vor vedea în continuare de fotbalul lor. Sînt dați în pașt’pe mă-sa nemții ăștia!
Așa-zisul „model german“ ar fi o sursă de inspirație, cum să nu? Să-l copiem, maimuțărește, ar fi o prostie. E destul de limpede că nu sîntem nemți, noi sîntem români. Totuși, ca români, putem fura marfă bună de la Germania. De exemplu, ideea de a nu mai face nuntă la victorie și înmormîntare la înfrîngere. Ideea de a nu mai schimba roțile mașinii în timpul mersului. Ideea de a ne stabili niște obiective cît de cît realiste, într-un timp cît de cît rezonabil. Ș.a.m.d. Dacă am reuși să furăm măcar o parte din ideile astea nemțești, tăticule, ar urma un proces mai laborios, dar creativ: să le frămîntăm dimpreună cu carnea noastră bio (ca la perișoare, chiftele sau sarmale), să le asezonăm cu ingredientele noastre locale și, în speranța cîștigului, să ieșim și noi cu produsele pe tarabă. Ne poate inspira mult „modelul german“, dar sănătos, fără pretenția excepționalității, ar fi să nu uităm faptul că modelul nostru rămîne, prin datul firii, „modelul românesc“. Cu dragoste, cinste, atenție și răbdare, da modelul, poate fi mai bun decît acum.
Deci, frați români, hai să nu ne mai aia grija de raportarea la Germania. Ea, cu băieții din echipa ei. Noi, cu grijile noastre. Noi, de fapt, cu Armenia avem treabă, cu ea am ajuns să ne comparăm actualmente. Dacă ne pricepeam să facem Realpolitik ca nemții, pe armeni trebuia să-i batem la Erevan. Din fericire, mai avem încă un București. Hai România!
1.242 de vizualizări
