Ion Cristoiu e în stare să stea cu ochii beliți luni în șir pe o scamă de la marginea universului, convins că acea scamă are o importanță maximă. Și vorbește despre ea ca și cum acea scamă a fost prima piatră pusă de Creator la temelia lumii. Îl vezi fascinat de modul în care îl ia gura târâș, scoțând cele mai mari inepții.
Manipulările invocate de unii și de alții sunt niște scenarii, niște povești în care se bagă apoi multă salivă. Și le spun pe posturi oamenii continuu, un mozol scârbos cu minciuna.
Pe lângă aceste narațiuni există însă și momente care sunt rodul geniului de moment, al tulburării psihice sau al unor dezechilibre mentale care până atunci nu și-au găsit expresie.
Omul care a ajuns chiar la o anumită lejeritate în a scoate prostii pe gură e Cristoiu. Sau, în batjocură, “maestrul Cristoiu”.
Cristoiu se întreba de unde au oamenii din piață lasere. Vă dați seama, amărâtul își imaginează că sunt lasere cum a auzit el în bancuri cu tunurile românești cu laser care topesc tancurile sovietice la graniță. Și mai e ceva: are acea meclă și acea privire care-i fac pe vânzătorii de unghiere, lasere, brelocuri fosforescente de pe la terase, din trenuri și de peste tot să nici nu-l abordeze. Altfel ar fi știut ce-s alea “lasere”. Deși e o asemănare între ei: ăia sunt surdo-muți cum e el maestru.
Pe lângă “lasere”, Cristoiu a mai mai adăugat o pagină umorului românesc: like-urile. De unde vin like-urile pe Facebook acum? De ce sunt atât de multe? Hm, Cristoiule, da, așa e, probabil că are Soros o pompă de like-uri și bagă puternic cu ea în Facebook-ul românesc.
E fascinant cum Cristoiu scoate aceste porcării amuzante în direct. Vine el cu niște rahaturi împachetate de-acasă, dar odată ce-a intrat în discuție, produce rahat pe loc, la cald. Dacă citește cineva un comunicat, el îl întrerupe lovit de o revelație: “Stați, stați, că e foarte interesant ce-ați zis, adică…” – și-atât îi trebuie ca să dezvolte o teorie în legătură cu nimic, la care se excită singur minute în șir.
Și-acum, pe scurt, ce crede Cristoiu despre proteste. Mă rog, ce credea acum două zile, că poate până astăzi a găsit o virgulă într-un comunicat de-al Președinției și universul i s-a dat cu cracii-n sus: “Nu, deci n-am văzut în viața mea așa ceva, o sută de mii de oameni în stradă și ei nu știu ce vor. Eu chiar nu știu ce vor ei, nimeni nu spune ce vrea, de ce au ieșit în stradă?”. Am citat aproximativ, după teve.
Nu e doar o minciună prin omisiune ce face el, dar o zice cu patos, crede în ce spune, e consternat de faptul că nimeni nu spune pentru ce a ieșit în stradă și ce urmărește. În același timp, e mândru că doar el, atunci, pe loc, înțelege asta și nimeni altcineva nu. Iar încrederea în propriul sistem de revelații nu i se clatină deloc când timpul trece și, totuși, nimeni nu rezonează cu evidențele sale strigătoare al cer.
Alături de Cristoiu, ca o umbră palidă și zgomotoasă, e Ciutacu. Ciutacu are ceva din motoarele rezistente, care merg și cu căcat, ale tractoarelor rusești. Ciutacu încearcă să se aplece la înălțimea maestrului Cristoiu. În astfel de momente îi ies pe gură întrebări de genul: “S-au dat flori de la firme în piață, s-a dat pizza… cum și le trec în contabilitate firmele, dom’le, pe astea? Nu e evaziune? Nu știu, întreb și eu…” Ciutacu are acest comportament de băiat de birt parșiv: “Nu știu, întreb și eu, poate ești matale mai deștept să-mi explici!”. Însă el e convins că cel puțin la el în cap e cel mai deștept. Își împachetează deșteptăciunea asta într-o prefăcută umilință, exact cum înfășori în ziar un pește împuțit.
Dincolo de acești băieți care întotdeauna lucrează la comun, într-un fel de baie publică părăginită în care se spală unii cu zoaiele celorlalți, e Cristian Tudor Popescu. El e un lup analist singuratic, e mereu unic invitat, mai sentențios și mai răzbunător decât Dumnezeul lui Moise. Sparge predicatele în dinți în fața ta, pare că aerul din jur i-a făcut rău și acum mușcă din el cu fiecare cuvânt pe care-l spune. CTP vine la televizor să spună ce crede el, cum crede el, să țină niște editoriale și apoi să plece. Duhnește de certitudini și-atât. Dragnea? Dragnea e Ceaușescu. Wow, ce interpretare ingenioasă. Nimeni n-a mai fost comparat cu Ceaușescu până acum.
E un aer de sfârșit, așa, prin ce-a mai rămas din sfârșitul presei.
35 de vizualizări
Sunteți indulgent. Ciutacu funcționează aproape exclusiv cu căcat.
Spuneți-ne dv,domnu Radu,ce nu înțeleg ăștia,ruginiții, din istoria care se scrie cu lasere-jucărie și cu petale de trandafiri.
Stati cã au apãrut tehnici holografice,(portabile) dar corporatistii n-au avut destui bani. Dacã se mai provoacã adunãri în masã (scaune, tabureti, dormezã) prin varã când va fii cald (da stai cã sunt concedii, cine se mai deranjeazã oare) si se vor proiecta holograme deasupra multimii cu diversi contemporani penali sau agitati, Cristoiu va declara apocalipsa!