1973 – Vine pe lume Dan Șova. Atunci când s-a născut, Dan Șova era un tip foarte citit, el știind practic la fel de multe lucruri despre Holocaust ca acum, la vârsta de 40 de ani.
1982 – La orele de matematică din clasa a treia, Dan Șova află tristul adevăr că România duce lipsă de autostrăzi. El ajunge să urască problemele care spun că un șofer pleacă din Ploiești cu viteza de 60 de kilometri pe oră, iar altul pleacă din București, zece minute mai târziu, cu viteza de 40 de kilometri pe oră. Își dă seama că soluția acestor probleme constă în construcția de artere cu patru benzi pe sens, astfel încât să nu mai conteze când și unde se întâlnesc pe drum șoferii. Nu exclude nici construirea unui aeroport modern la Ploiești.
1985 – Dan Șova le explică colegilor lui, în timpul orei de istorie, că România nu avea cum să participe la Holocaust, deoarece nu avea autostrăzi, situație pe care el, personal, va încerca să o remedieze, pe cât posibil.
1987 – Pleacă împreună cu prietenii într-o temerară excursie cu cortul, pe șantierul autostrăzii Fetești-Cernavodă. Promite să nu se întoarcă acasă până când tronsonul nu e gata. Din păcate, cam asta a fost singura lui excursie cu cortul, deoarece altă autostradă nu se mai construia în România.
2012 – Întrebat dacă recunoaște genocidul armean, Dan Șova cere să-și sune mai întâi avocatul. În cele din urmă recunoaște genocidul, dar susține că nu-și mai amintește nimic, deoarece era cam obosit și la un moment dat i s-a rupt filmul.
2013 – Ajuns ministrul al Marilor Proiecte, are o mică nelămurire, pe care și-o exprimă într-o discuție privată cu premierul Ponta: De ce, dintre toate marile proiecte posibile, suntem noi chitiți să facem tocmai autostrăzi? O piramidă cu caracter religios sau un zid imens, care să se vadă din spațiul cosmic, ne-ar strica? Nici un lider din antichitate n-a rămas în istorie pentru construcția de autostrăzi.
2013, luna mai – Din postura de ministru al Marilor Proiecte, se simte obligat să meargă la premiera filmului Marele Gatsby. E dezamăgit însă de film și spune că mai bine mergea la mare sau stătea acasă și asculta o casetă cu Maria Tănase, marea doamnă a cântecului românesc.
