Momente esențiale din viața lui Florin Condurățeanu

1950 – Se naște Florin Condurățeanu, într-o maternitate naturistă din București. El a venit pe lume în cel mai modern salon al spitalului, care dispunea de un aparat extrem de scump, pentru făcut ceai de coada șoricelului.

1952 – Florin Condurățeanu rostește primele sale cuvinte, însă părinții nu-și dau seama care sunt acestea, deoarece micuțul vorbea extrem de răgușit.

1958 – Florin Condurățeanu se dovedește a fi un copil extrem de precoce, arătându-și încă de mic calitățile de om bătrân. La vârsta de 8 ani jumate, face notă discordantă cu anturajul său, fiind singurul din grupul de prieteni care nu avea cel puțin un nepot la liceu.

1960 – Descoperă magia sărbătorilor de iarnă. Dintre preparatele tradiționale de Crăciun, mâncarea lui preferată devine ceaiul de porc, pe care, din păcate, are tendința să-l consume în exces.

1969 – Intrat în lumea fascinantă a studențimii bucureștene, are un succes teribil la femei, datorită felului său naturist de a se comporta.

1987 – Florin Condurățeanu primește o usturătoare amendă rutieră după ce parchează mașina neregulamentar, pe locurile rezervate pentru homeopați.

1989 – În zilele tulburi ale Revoluției, într-o Românie violentă și debusolată, Florin Condurățeanu decide să iasă în stradă, însă își protejează viața luând la el un ceai naturist foarte propice sănătății, care, băut zilnic, te ajută să trăiești extrem de mult.

2003 – Au loc violențe fără precedent în Capitală, după ce Florin Condurățeanu îi declară război nutriționistului Ghorghe Mencinicopschi pentru împărțirea zonelor de influență. Confruntările se soldează cu zeci de răniți, care însă revin rapid pe picioare după ce li se administrează  câteva comprese cu ceai de mușețel.

2005 – Propune ca Muzeul de Istorie Naturală Grigore Antipa să devină Muzeul de Istorie Naturistă Grigore Antipa.

2012 – Cadidează la alegerile parlamentare, din partea PPDD. Din păcate, nu primește suficiente voturi pentru a intra în Parlament, deși se recomandase în fața alegătorilor drept vocea răgușită a rațiunii.

Publicat în Cațavencii, nr. 1, 9 ianuarie 2013