1982 – Liviu Dragnea ajunge la București. Deși abia a coborât din autobuzul cu care venise din Teleorman, știe ce are de făcut pentru a reuși: trebuie doar să se pună bine cu polițistul, preotul și învățătorul orașului.
1983 – Bucureștiul i se pare ciudat, nefiresc. Plimbându-se pe bulevardul Magheru, Dragnea se întreabă de ce nu iese la el nici o babă care să-l roage să-i taie o găină.
1987 – Dragnea termină Facultatea de Transporturi, secția “Cărat alegători cu autobuzul de la o secția de votare la alta”.
1989 – După execuția soților Ceaușescu, Dragnea își dă seama că țara a pierdut doi tirani, însă el, personal, a câștigat doi alegători foarte disciplinați.
1991 – Dragnea se interesează dacă apartamentul pe care și l-a cumpărat în București vine la pachet cu un mic teren în spatele blocului, unde să-și construiască veceul.
1996 – Devine prefect de Teleorman. Brusc, se trezește șef peste un județ cu milioane de suflete.
2000 – Dragnea trece la PSD. El a plecat din PD ca să nu se spună despre el că-i un oportunist care vrea să profite de liniștea din opoziție a partidului.
2012 – Scoate oamenii la urne ca să voteze pentru demiterea lui Băsescu. Dragnea susține însă că asta nu înseamnă fraudarea alegerilor, deoarece sătenii aveau posibilitatea să nu voteze așa cum le-a spus el. În plus, ei mai puteau și să modifice în Photoshop pozele făcute în cabina de vot, astfel încât să pară că au pus ștampila pe opțiunea de demitere a lui Băsescu.
2015 – Dragnea e condamnat la închisoare cu suspendare pentru fraudarea alegerilor. El se apără însă spunând că toți baronii locali cu trecut tenebros și activități ilicite în teritoriu procedează la fel.
