1951 – Se naște Sorin Oprescu. Se pare că primul lucru pe care l-a făcut după ce a venit pe lume a fost să iasă pe hol la o țigară cu medicul și cu asistentele, că așa se face între colegi.
1957 – Oprescu dovedește încă de pe acum că e un tip diferit. În timp ce prietenii de vârsta lui se chinuiau să-și scoată dinții rând pe rând, legându-i de clanța ușii, lui Oprescu îi pică dantura de lapte toată odată, în timpul unei conferințe de presă. Momentul îl supără foarte tare pe Oprescu, deoarece dăduse mulți bani ca să-și pună dinții ăia de lapte.
1958 – Primii ani de școală sunt un calvar pentru Sorin Oprescu, deoarece nu se poate obișnui cu felul extrem de complicat în care se face litera k mare de mână. Decide ca, în cazul în care va ajunge vreodată primar, să dărâme clădirea școlii într-o noapte, pe timp de cod galben, ca să înghețe afară în frig toți hipsterii care vor s-o salveze.
1963 – Elevul Sorin Oprescu își dă seama abia acasă că și-a uitat ghiozdanul în bancă. Se întoarce la școală, deschide banca cu un bisturiu și își ia ghiozdanul de acolo, fără să primească totuși nicio sancțiune pentru malpraxis.
1970 – Sorin Oprescu intră în cele din urmă la Facultatea de Medicină, deși la unul dintre subiecte nu se pricepea să facă bășcălie chiar așa de bine. Oricum, a fost un examen greu în acel an. Mulți candidați au fost eliminați din concurs după ce au scris atât de lizibil încât chiar s-a putut citi rezolvarea subiectelor.
2009 – Propune ca pistele pentru bicicliști să treacă și prin cuștile câtorva animale extrem de periculoase de la Zoo Băneasa, motivând că biciliștii nu au condiții decente de a circula pe acolo.
2010 – Nemulțumit de maidanezii din București, decide să aducă câini comunitari de o calitate superioară, din alte state europene.
2011 – Prietenii îi organizează o petrecere surpriză de ziua lui, însă Oprescu se aștepta la asta, deoarece singurul lucru care poată să-l surprindă pe el e prima ninsoare.
2012 – Oprescu se gândește serios să populeze străzile Bucureștiul și cu urși din pădurile Carpaților, ca să mai varieze puțin fauna orașului. Își dă seama totuși că urșii s-au obișnuit, în mod sigur, cu oamenii care mai umblă prin pădure și din cauza asta nu se vor putea adapta cu bine la sălbăticie.
In imaginea de mai sus pare ca al doilea personaj se uita la fundul lui Oprescu.