Între Slobozia și Bucu, pe DN 2A, singurele lumini pe care le poți vedea prin ceață sunt două lumânări aprinse la marginea drumului, lângă o cruce proaspătă. În decembrie crucea nu era acolo, sau poate n-am văzut-o eu, din cauza ceții. Căci de pe la jumătatea lui decembrie și până pe 9-10 ianuarie, partea aia de țară a fost mereu sub ceață.
Ceață, poate exagerez. E, de fapt, o pastă alburie care-ți taie vizibilitatea undeva sub cinci metri. Când poți să vezi la zece metri distanță e sărbătoare. Mai că-ți vine să oprești pe marginea drumului și să pui de-o petrecere.
Dar nu doar partea aia de țară a fost sub ceață. Dacă ați călătorit ceva mai mult, probabil că v-ați lovit de ceață mai peste tot. Spuneau ăștia la televizor că în perioada asta a crescut numărul accidentelor de trei ori față de o perioadă cu trafic normal. Și n-a fost zăpadă pe jos sau polei, pentru că acest “de trei ori” ar fi devenit de cinci, de șapte, de zece.
Culmea, cel mai nasol, pe ceață, e drumul pe Autostrada Soarelui. La intrare, un panou, pe care oricum nu-l prea vezi, te anunță timid că ar cam fi ceață. Și atât. Ziua, pe lumină și soare, pe marginea autostrăzii circulă, cam la 50 de kilometri una de alta, niște mașini ale unei firme de pază. Cică asigură siguranța pe autostradă. Una dintre firme îi aparține ginerelui lui Blaga și se spune că ar fi un cadou al noii puteri pentru o opoziție îngăduitoare. Nici nu mai contează. Important e că, imediat ce se strică vremea și începi să simți nevoia unui ajutor pe autostradă, firmele de pază plătite de CNADNR dispar. Doar n-or fi tâmpiți să-și riște viețile și mașinile în condiții periculoase de trafic. Vara, când Bucureștiul se scurge spre mare, în fiecare week-end, banda de urgență a autostrăzii este plină de polițiști de la circulație. Îi vezi și din mașină, dar cel mai bine îi vezi la televizor, povestind câte amenzi au dat ei, cât de sigur a devenit traficul datorită lor și ce mașini au mai primit ca sponsorizare de la Bazac, dealer-ul de Ferrari și Lotus. Acum, pe ceață, în patru drumuri diferite n-am văzut picior de polițist. Stăteau la căldură, desigur, căci n-are sens să iasă pe stradă atunci când oamenii pot să moară, iar camerele de televiziune umblă după premieri verzi pe pereți.
Te întrebi de ce, totuși, îi mai plătești pe ăștia. De ce ies doar atunci când nu se întâmplă nimic și o fac doar dacă au un ziarist prin preajmă? De ce nu stau în ceață, de ce naibii nu-și aprind girofarurile alea și nu încearcă să-i salveze pe inconștienții care o ard cu 130-150 de kilometri la oră fără să știe dacă în fața lor e un pom, un zid sau un alt bou care, călcând-o la fel de tare, s-a împiedicat de ceață și s-a dat peste cap.
Când faci șase ore, cu frică, pe un drum de trei ore, ai timp să te gândești la modificările aduse Codului Rutier. De ce naiba, dacă tot se ocupă de tot felul de mărunțișuri, nu bagă acolo și niște reglementări pentru situațiile de timp extrem? De ce naiba, de exemplu, nu spun în Codul Rutier că, atunci când vizibilitatea e scăzută, meltenii de Ialomița care conduc BMW-uri X6 sunt obligați să stea la minimum 100 de metri de mașina din față? Iar dacă meltenilor de Ialomița care conduc BMW-uri X6 le e greu să afle cam cât înseamnă 100 de metri, tot Codul Rutier ar trebui să le explice că n-au decât să-și măsoare penisurile de ialomițeni cu X6 și să multiplice rezultatul obținut în urma măsurătorii cu 1.000.
Te întrebi, când faci un drum de trei ore în șase, de ce examenul pentru permis se dă doar prin oraș, în condiții de vizibilitate bună. De ce dai un singur examen și de ce nu dai, de exemplu, zece, timp de un an? Nu e ca și cum oricine ar trebui să aibă permis de conducător auto, serios. Când vezi câți se grăbesc să se sinucidă, zburând pe lângă tine spre un perete de ceață în spatele căruia poate sta o basculantă plină cu balast, chiar ți se pare o idee bună ca pentru permis să te chinui mai tare decât pentru doctorat.
După aproape 300 de kilometri făcuți prin ceață, trecând pe lângă lumânări și candele proaspete, fără să vezi picior de polițist, ajung la destinație. În cei doi kilometri de la intrarea în oraș și până acasă, nu mai puțin de trei echipaje de Poliție, puse pe fapte mari. Radare, filtre, etiloteste. Poliția Rutieră își face datoria, ce Dumnezeu. La televizor, un comisar-șef sau așa ceva spune din nou că numărul accidentelor s-a triplat din cauza ceții. Și face un apel la conducătorii auto. Pentru că Poliția Rutieră își face datoria, așa cum poate ea, așa cum a învățat: la căldură sau în studiourile TV. Dă-i dracului pe șoferii ăia care sunt nevoiți să circule pe ceață. Doar n-o să-și riște Poliția Rutieră viața ca să le dea o mână de ajutor…
nicio vizualizare
Politia Rutiera trebuie desfiintata … in cazul in care exista.
Cred ca sunt aia cu sepci albe care dau din maini dupa cum arata semaforul, de parca eu nu stiu culorile, iar acolo unde e prapad in trafic sunt ca si inexistenti.
Daca nu fac decat sa incurce, de ce sa platim asta??? … pentru ca suntem romani si asta e traditia la noi.
Autorul articolului e carcotas… Nu iau aararea politiei insa cam ce ar trebui sa faca atunci cand e o ceata de nu iti vezi pantofii? Era mai bine sa inchida drumul? Sagoneasca ceata? S staea cu radarul sa-i prinda pe vitezisti (impposibil in conditiile alea de drum)? De ce nu ai oferit si o solutie daca tot te-ai apucat sa critici….Dar, nu e asa, e mai usor sa critici si sa denigrezi degat sa propui ceva ce sa indrepte acea greseala….Chiar ma inreb ce solutii are autorul articolului pentru indepartarea cetii de catre politisti!