Mînat de demonul cumpărăturilor, am poposit într-o seară și în parcarea de la Auchan Militari, așteptîndu-mi jumătatea să iasă de la devastat magazine. Aparent, oamenii de la Auchan iau ora închiderii foarte în serios, astfel încît fix în momentul în care s-a închis magazinul s-au stins și toate luminile din parcare.
A început să bată un vînticel rece și să se rostogolească scaieți prin fața mea. Cam atunci am realizat și că eram ultima mașină dintr-o parcare pustie și întunecoasă. Radioul s-a oprit brusc și un biciclist cu glugă a început să dea ture obsesiv în jurul mașinii. Mă simțeam ca într-o scenă din Shining și deja vedeam cum o să sfîrșesc mîncat de un moroi pe mountain-bike. Apoi a venit prietena mea, cu cîte șapte pungi în fiecare mînă: “Auzi, tu ai văzut ce bicicletă mișto are ăsta care tot dă tîrcoale? O fi scumpă?”
Publicat în Cațavencii, nr. 15(93), 2013
