Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Natura-vura: Cascada Bigăr

Zoom Natura-vura: Cascada Bigăr

Călătorul plecat de la Orșova spre Oravița prin Valea Cernei, via Băile Herculane, are plăcuta ocazie să treacă pe lîngă, probabil, cea mai cunoscută cădere de apă din România, celebra cascadă Bigăr.

Administrativ, teritoriu al comunei Bozovici, județul Caraș-Severin, Rezervația naturală Izvorul Bigăr, parte a Parcului Național Cheile Nerei – Beușnița din Munții Aninei, arie protejată din 2000, cum este descrisă în mod oficial, se găsește, geografic, la jumătatea distanței dintre Polul Nord și Ecuator, pe marginea șoselei, chiar în vecinătatea monumentului de beton care omagiază curajul paralelei 45° longitudine nordică de a trece prin România.

Reportînd pentru ceva mai tîrziu plăcerea de a o studia în detaliu, traversezi mai întîi podețul cu poartă din lemn peste apele Minișului și, lăsînd pe dreapta foișorul locului de popas (cu grătar, evident!) de deasupra cascadei, urci poteca prin pădure spre izbucul și peștera din amonte. După vreo cinci minute de mers liniștit, drumeagul se oprește în peretele stîncos de sub care izbucnește cursul de apă subteran transformat în pîrîul Bigăr. O punte peste apele repezi duce spre scara și bolovanii uzi cu parapet de susținere pentru urcarea și coborîrea celor cîțiva metri pînă la întunecoasa grotă verticală, avenul în care intri doar doi-trei pași pînă la marginea hăului.

După alte zece minute ești înapoi, pe lîngă Bigărul care curge necontenit în trepte pentru ca, vreo două sute de metri mai la vale, șiroaiele lui strecurate prin vegetația pîlcului de ciuperci din tuf calcaros rotunjit de trecerea apei să formeze o perdea fină de firicele lichide și stropi căzuți ca de pe o umbrelă în apele Minișului. O imagine deosebită pentru ochiul obișnuit cu apa sub formă de pet sau șuvoi de robinet, deci degetele caută instinctiv butoanele camerei foto. Văzută din alte unghiuri, de jos, de la capătul platformei cu trepte spre albia Minișului, e și mai arătoasă. Mai ales în aprilie-mai, cînd abundența precipitațiilor și topirea zăpezilor alimentează consistent căderea de la șase-șapte metri a torentului împrăștiat și filtrat de straturile de mușchi.

Cascada Bigăr este exemplul clasic de cum marketingul agresiv poate crea un produs extrem de popular. Pînă acum opt ani, cînd o adevărată isterie media a transformat-o în obiectiv turistic major, pur și simplu n-a existat. A apărut pe hartă, brusc, în 2013, doar pentru că, pe site-ul The World Geography, un străin a plasat-o pe prima poziție a unui top foarte subiectiv (opt cascade unice la nivel mondial). Preluată masiv de presa românească, informația a generat de atunci un aflux colosal de vizitatori, zona fiind ulterior amenajată pentru un turism de masă rezultat din curiozitatea de a vedea ceva despre care vorbește toată lumea. Desigur, a contat foarte mult și accesibilitatea sa, faptul că poți ajunge cu mașina la (chiar în, pentru șoferii neatenți) ea – dacă trebuia să urci cu pasul cîteva ore ca s-o vezi, rămînea, ca multe alte zone de natură autohtonă cu adevărat impresionante, nedescoperită de turistul de duminică.

Vara, în plin sezon de vacanțe și concedii, Bigăr este și cazul în care reclama e mai mare decît produsul în sine. Văzută în această perioadă a anului, cînd, de cele mai multe ori, debitul scăzut al pîrîului o lasă aproape fără apă, cascada seamănă mai puțin cu ce postează influencer-ii pe Instagram și mai mult cu o mașină de făcut bani. Tarabe cu suveniruri, vînzători ambulanți de gustări și băuturi alcoolice sau răcoritoare, angajați care cer taxe de vizitare și de parcare, îmbulzeală de părinți cu copii, pensionari, grupuri de tineri cool care-și fac selfie-uri cu senzația Netului – ăsta e peisajul principal al locului, mai ales în week-end. Practic, cea mai interesantă chestie vizibilă aici sînt efectele socio-economice ale unor poze fotoșopate devenite virale pe Internet.

Există în România cascade mult mai spectaculoase decît Bigăr, și nu neapărat foarte departe de ea. De exemplu, Cascadele Beușnița din sălbăticia Cheilor Nerei. Și din episodul următor.




Citeşte mai multe despre:

1 comentariu

  1. #1

    Să-mi fie cu iertare, ultimele trei paragrafe ale articolului sunt valabile și pentru casteluțișorul Bran, în care niciun bampir cu cap nu s-ar fi aciuat.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Balada țăranilor fictivi

    22 iunie 2021

    Astăzi orașul vaccinează satul, o, Doamne, ce frumos poate să sune: cei goi să exerseze dezbrăcatul, cei morți să exerseze-o-ngropăciune ! I-ați vaccinat și-n nouă sute șapte, vîrîndu-le pe gît pămîntul […]

  • Armata morților se pune în mișcare

    22 iunie 2021

    Morții dispăruți în lunile pandemiei au început să reapară. Acum au acte în regulă, identitate și adresă. Au redevenit cetățeni ai României, cu drepturi și libertăți, și își trăiesc somnul […]

  • Campania de explicații merge ca unsă

    22 iunie 2021

    Armata română, care coordonează campania de vaccinare prin viitorul general Valeriu Gheorghiță, are explicații. Mai ales pentru faptul că de luni, deja, scade constant numărul persoanelor care se vaccinează zilnic. […]

  • Un omagiu tardiv

    15 iunie 2021

    Acum vreo șapte ani, prin mica publicitate a unui ziar, am făcut, la preț de nimic, o achiziție  de zile mari. Am intrat în posesia nu a unui Ferrari de epocă, […]

  • Subiecte la examenul de incapacitate

    15 iunie 2021

    Liceele bune, atîtea cîte au mai rămas, sînt distruse sistematic prin falsificarea examenului de capacitate. Faptele se petrec în gimnaziu, prin complicitatea părinți-copii-profesori și prin dezastruoasa formulă a examenului unic […]