Jurnalul căpitanului navei „Costa Concordia“
10 ianuarie – Am 52 de ani şi tot căpitan sunt. Alţi marinari, la vârsta mea, erau deja preşedinţi. Păi, cu ce entuziasm să mai merg pe mare la serviciu, ce motivaţie să mai am ca să evit naufragii, dacă eu văd că trece timpul şi mie nu-mi iese nimic?
11 ianuarie – Iar s-a stricat liftul de la bord şi-am pus doi marinari să mă care în cârcă până sus, pe punte. S-au uitat cam ciudat pasagerii la mine, dar n-am ce să le fac. Dacă nu mă întreabă cu voce tare cât i-ar costa să-i închirieze pe mateloţi pentru o tură, eu nu pot să le propun afacerea, că mi-e jenă. Nu de alta, dar o să las impresia că-mi exploatez abuziv echipajul şi nu mi se pare corect.
12 ianuarie – Impresionantă senzaţia de putere. Pe vasul ăsta cu 4.300 de oameni la bord, eu sunt căpitanul. Practic, e ca şi cum aş fi liderul unui mic stat. Dacă vreau, pot să atac public simbolurile prezente pe navă fără să păţesc nimic. Pasagerii n-ar avea tupeul să se revolte în număr semnificativ, pentru că sunt prea mulţi români pasivi la bord.
13 ianuarie – Vineri, 13. Sper să nu fie cu ghinion. Dacă iar s-a stricat liftul, îmi bag picioarele în ea de croazieră, că asta nu e viaţă. Ce mai urmează, să se defecteze toaleta? În fine, acum mă duc să verific dacă-mi mai tremură mâna de la alcool. O să încerc iar manevra aia care presupune să trec periculos de aproape de nişte stânci.
Jurnalul unui român de pe vas
10 ianuarie – Au trecut exact 356 de zile de cînd am plecat din Constanţa, prin Dardanele, în căutarea lui Pierre Vaillant, alături de Anton Lupan, Gherasim, Haralamb, Ieremia şi Jean Constantin. Nu este exclus să ajungem chiar şi Ţara de Foc dacă căpitanul Nemo îi lasă în plata Domnului pe copiii căpitanului Grant şi înţelege că nava asta merge şi pe motorină, nu numai dacă bate vîntul în vele.
11 ianuarie – Astăzi am văzut o balenă albă. Nu e exclus să fi fost Oana Roman, însă bunul meu prieten Căpitanul Jack Sparrow spune că pe Oana Roman au braconat-o de mult piraţii somalezi.
12 ianuarie – Situaţia se nasoleşte pe navă. Ne deplasăm cu viteză de croazieră, însă e deja a treia seară cînd se proiectează Titanic şi avem fasole la cină. Cel mai mult mă sperie însă că l-am văzut pe Botezatu filmînd un reality show la bord. Dacă, Doamne fereşte, ne scufundăm, ăsta o să ne tragă pe toţi la fund!
13 ianuarie – L-am văzut azi pe căpitan. Părea că i s-au înecat toate corăbiile. Cred că i s-a făcut dor de pămînt, de fapt. Am să vorbesc cu timonierul să tragă corabia mai aproape de mal. Cine ştie, poate prindem nişte puicuţe care fac plajă şi se mai înzdrăveneşte bietul om.
