Urăsc supermarket-urile, hypermarket-urile, magazinele cash and carry și, în general, orice butic, dugheană și chioșc care are mai mult de două coridoare cu merinde. Așa îmi închipui eu infernul: să fii captiv pentru eternitate la raionul de pește congelat și să cauți culoarul cu muștar.
Sîmbătă, coșmarul a devenit realitate.
În căutarea muștarului, am ajuns la valize și șosete de damă. Am întrebat o doamnă drăguță și am ajuns la pamperși, apoi, după alte 20 de minute, am ajuns înapoi la carne. Dacă tot ajunsesem la carne, am zis să iau niște cîrnați și așa am dat peste un volum din neamul Șoimăreștilor îndesat sub fleicile de porc. Se vede că a început Bac-ul: tot mai multă lume se apucă de citit, dar se trezește pînă la urmă cu frigiderul plin de carne. De ce nu se mai găsește muștar, totuși?
