„Încă de la începutul anilor ’90 am început să punem bazele unei afaceri mult mai profitabile decât fotbalul. După ce au fost vânduţi toţi fotbaliştii de valoare, s-a iscat întrebarea «Acum ce ne facem?», pentru că nimeni nu avea chef să investească în juniori“, povesteşte Nicolae Badea. Ideea a venit, se pare, de la Dănuţ Lupu, care reuşise să-şi facă relaţii în perioada cât a activat la prima echipă a penitenciarului din Nicosia.
„Dănuţ m-a sunat şi mi-a zis că are o propunere: să devenim club-cobai pentru marile echipe ale Europei. Am văzut imediat potenţialul afacerii şi n-am mai stat pe gânduri. Am făcut tot ce am putut pentru a deveni acţionar, iar de atunci lucrurile merg ca unse“, a mai adăugat fostul ginere al lui Dincă.
Schema este pe cât de simplă, pe atât de profitabilă: Dinamo are contracte de cercetare cu echipe din cele mai puternice campionate, primind anual milioane de euro. Temele de cercetare sunt: rezistenţa fotbaliştilor la alcool, impactul vieţii de noapte asupra mijlocaşilor, drogurile şi capacitatea de efort etc. „Bani frumoşi am scos pe proiectul Semeghin, de la o echipă dintr-o zonă viticolă, care voia să afle dacă fotbaliştii pot juca beţi. Pot. Şi Mutu a fost o afacere, dar italienii au plătit mai degrabă cocaina, că atunci când l-am vândut avea în el aproape 5 kile. E drept, am distrus mai mulţi fotbalişti, dar aşa e cercetarea. Oricum, când se mai întâmplă accidente, ne revanşăm faţă de victime: botezăm câte o peluză cu numele lor!“.
13 vizualizări
