La cald, așa, fără pretenții de mare analiză, ca la televizor, Eugen Tomac pare un bou ce trage câș la o căruță goală. L-a înhămat la ea Nicușor, care nu prea știe cu animalele, nici cu atelajele. Și nici cu oamenii.
Dar Tomac târâie sârguincios căruța prin târg, rumegând din mers cu o privire senină și așteptând să urce cineva în ea. Și-a vopsit o stea în frunte, sperând că va fi mai atrăgător. Dar nu e. Nasurile târgoveților simt dinspre el un miros de nimic amestecat cu Chivas, de pe vremea când trăgea la jug pe ogoarele lui nea Traian, primul lui proprietar.
Tomac trage, săracul. Trage chiar admirabil pentru un animal care a trecut prin atâtea grajduri politice fără să-și schimbe vreodată expresia. E un bou blând, coarnele nu i se văd. Ori i le-au tăiat când era mai tânăr, ori i-au crescut pe interior. Singura expresie de forță pe care o emană e atunci când dă din coadă și face vânt. Se aud deja oftaturi după monosprânceana lui Bolojan.
În jurul căruței lui Tomac e liniște. Nicușor îl privește de la distanță. Tomac continuă să înainteze, lent și conștiincios, ridicând din când în când urechile spre orizont, unde e mult întuneric. Așa se vede, așa se simte.
Pana in 1989 ,partidul unic conducea serviciile,regimul politic se numea dictatura,din 1990, serviciile conduc partidele,regimul politic se numeste democratie:)))
Deci zbaterea unor parerologi si ornitologi din media care incearca sa tot dea ca pivot central Parlamentul e o glume proasta
Privind la viitorul guvern din profil cred ca sunt numai MIRMIDONI unul si unul,fara de partid,cu sarcini complexe in campul tactic, generalul care trage sforile stie mai bine din ce furnici i-a creat!
Autoportret?