Devine din ce în ce mai clar că o țară întreagă a trăit în minciună. Că am fost manipulați, ca niște români ce sîntem, încrezători în necazurile altora, și că, practic, ne merităm soarta. Deunăzi, Adriana Bahmuțeanu făcea, în Evenimentul zilei, o mărturisire șocantă, care răstoarnă tot ceea ce știam despre muște, strategia electorală a PDL în iureșul ultimelor alegeri locale și fragila instituție a căsătoriei:
„Prigoană nu m-a bătut niciodată cu pliciul. Sînt legende urbane. Nu am ajuns la lucruri de genul ăsta. Nu i-am aruncat cu piciorul de
lemn pe geam și nu m-a bătut cu pliciul“. Să recunoaștem, niște precizări nedureroase. Dar care demitizează, prin pasivitatea uneia
dintre părți, o relație aparent explozivă, subminînd credibilitatea unui om despre care credeam că are și calități, nu numai niște gunoaie.
În același timp, devine din ce în ce mai limpede că, la noi în țară, pînă și divorțul e o chestiune care ține din ce în ce mai mult de retorică și care e legată din ce în ce mai puțin de justiție. Cu riscul de a dezgropa cîteva sute, dacă nu chiar mii de muște moarte, facem un apel la memoria colectivă. La Internet, în ultimă instanță. După căsătoria precedentă cu Prigoană, Adriana făcea niște precizări la fel de senzaționale, la Acces direct. La întrebarea foarte indiscretă a ușor cacofonicei Simona Gherghe „L-a folosit și pe tine, că cu muștele, înțeleg, e legal…“, Adriana răspundea senin, fără menajamente: „Da, l-a folosit și pe mine, l-am folosit și eu pe el, deci care prindea pliciul aia era“.
Rezultă două chestiuni tulburătoare: ori că Adriana Bahmuțeanu a trăit patru căsnicii în două universuri paralele (ceea ce dă peste cap nu numai toate ipotezele fizicii cuantice, dar și o mare parte din bugetul de divorț al lui Silviu Prigoană), ori că Adriana Bahmuțeanu este atît partenera (dacă nu creatoarea) legendei urbane, cît și adversara ei. Ceea ce e moralmente exotic, dar perfect explicabil pe românește, dacă te gîndești că a trăit de mai multe ori în casă cu un politician. Nu este exclus s-o vedem pe Adriana susținînd în curînd și o variantă de centru a legendei: că, de fapt, Prigoană n-a bătut-o cu pliciul, ci cu piciorul de lemn. Cu care se antrenase intens omorînd muște și schimbînd trei rînduri de faianță în bucătărie.
