Despre proza scurtă se mai discută, în ultima vreme, la noi, dar fără ca editurile să se înghesuie să o publice și fără ca prozatorii înșiși să dovedească prea mare entuziasm în a o scrie. Excepțiile (un Ioan Groșan, un Răzvan Petrescu) pot fi numărate pe degete – să fie ei ultimi mohicani ai unor specii literare pe cale de dispariție precum nuvela, povestirea, schița? Să sperăm că nu.
Ar fi păcat ca, sub presiunea pieței care „cere” roman (mai vandabil) și prin rărirea publicațiilor quality care pe vremuri își făceau un titlu de glorie din a publica proză scurtă, cărți absolut remarcabile precum Sindromul Robinson de Radu Mareș să nu mai aibă nișa și orizontul de așteptare în care să poată apărea.
Volumul își trece cititorul prin diferitele registre în care prozele au fost scrise, cu o artă perfect stăpînită a detaliului semnificativ și cu un spirit de observație psihologică ieșit din comun. Radu Mareș e capabil să-și vadă personajele atît din gesturi mărunte, aparent nesemnificative, surprinse parcă în treacăt, cît și prin insistență analitică ducînd de la fapte la motivațiile lor și de la ceea ce se li se întîmplă personajelor implicate la parcursul lor anterior situației date. Un întreg „desfășurător” existențial este conținut și latent în apropierea bărbatului mai vîrstnic de juna provocatoare din “O bătaie în ușă” (sîntem pe o insulă grecească, în anii din urmă) ori în evoluția celor două personaje din excepționala “Linii și cercuri” (aici sîntem reproiectați în anii ceaușismului tîrziu, ai demolărilor și „sistematizărilor”).
Prozatorul se aplică nu numai asupra naturii umane la modul generic, cu complexitatea ei tipologică bună de explorat și de exploatat epic, ci și asupra unor contexte istorice foarte diferite, cărora le marchează diferența cu instrumentele fine ale povestirii. Singura proză mai puțin realizată și care ar fi putut lipsi din sumar este “Antimetafizica”. Restul volumului se citește, deopotrivă, într-o deplină concentrare și cu reînnoita surpriză că din numai cîteva linii și cu puțină culoare un prozator adevărat îți aduce „lumea” și „viața” sub ochi.
Radu Mareș, Sindromul Robinson, proze, Editura Polirom, Iași, 2014, 232 p.
