Nu de moarte eu mă tem, ci de bube din sistem

Sistemul, ce termen mișto, plin de atîtea semnificații și interpretări… Mai ales pe plaiurile noastre cu gazoane mai greu practicabile, cînd e vreme nasoală, ca acum. La fotbal, minut cu minut, etapă după etapă, constatăm – ce altceva poți face? – cît de perfid lucrează sistemul. Ai zice că, pe bucăți, e varză.

Pornind de la bază, de la sistemul de acreditare al așa-numitelor academii de fotbal, și mergînd pînă la seniori, la sistemul competitițional și la modul în care funcționează, la noi, sistemul VAR. În spațiul fotbalului mioritic, o analiză sistematică le-ar oferi oamenilor de știință un bun subiect de cercetare. Cu pretenții de Nobel. Niște renumiți cercetători britanici vor lămuri, poate, acest mister autohton. La noi, orice sistem își dovedește disfuncțiile. Dar, în schimb, sistemul continuă să trăiască bine-mersi. La noi, sistemul e pe nicăieri. Și, în același timp, peste tot. Chestia asta, ca să recunoaștem sincer, se petrece și în multe alte domenii de activitate, de activitate românească.

Atunci cînd ai avea nevoie de un sprijin, sistemului i se rupe de tine. Atunci cînd vrei să fii doar lăsat în pace, sistemul vine peste tine. Deci hai să rămînem bărbați de fotbal. Decît să ne plîngem atîta, atunci cînd toți românii suferă, mai bine ne rîdem de două componente esențiale ale sistemului care tot țin să iasă în evidență.

Sistemul VAR a fost, este și, mai ales, va fi vedeta campionatului. Nimic nou sub soare! În mod binevenit s-a importat o formă care s-a adaptat repejor fondului băștinaș. Am luat VAR-ul doar ca să-l scoatem la vopsea după cum vrea mușchii unor arbitri. Doar din nepricepere sau orgoliu, sperăm. Reputații noștri arbitri sînt niște finuți atunci cînd oficiază în competițiile internaționale. Dar în cabina VAR de-acasă ajung să se creadă vătafi pe moșie. Nici nu mai stăm să numărăm victoriile, să numărăm victimele pentru a ne alina tristețea. I-au găsit o poreclă președintelui din exil al comisiei, în loc de Kyros Vassaras, hai să-i zicem Ghiros VARassas. Tipul ăsta practic al arbitrajului de la distanță e capabil să invoce pretexte pentru toate făcutele și nefăcutele. Pronostic: în play–off sau play–out va fi show total, va curge sînge.

Sistemul competițional? Păi, nu-i clar. O fi echilibru în Superliga, dar nici chiar așa. Pentru frumusețea și suspansul spectacolului din play–off, parcă ar fi ales echipele cu mîna. Cam așa se prefigurează. Se vor da lupte crîncene între cei din Triunghiul Morții, adică București, Cluj, Craiova. În același timp, competiția va oferi delicii și în play-out. La subsol, vom consemna bătălii disperate pentru supraviețuirea de la nord la sud, în patrulaterul groazei. Cu Botoșani și Iași, în Moldova, cu Buzăul și Slobozia, în Muntenia (Buzăul nu e în Moldova). A se reține: ce vor face, între timp, celelalte șase echipe din play–out? Ei bine, aici venim cu o propunere de-a dreptul genială pentru onor conducerea LPF, ca să se îmbîrlige și mai mult sistemul competițional.

Primele șase echipe din play-out vor disputa meciuri eliminatorii cu cele șase din play-off, urmînd ca, virgulă, campioana să fie decisă în urma unui meci în trei pe un mare stadion din Spania, Italia sau Anglia, acolo unde avem o mare diaspora. Ei, ce ziceți? Dacă propunerea vi se pare mai fantezistă, ar fi și un plan B, să rămînă în play–off doar cele de-acum, că-s cluburi iubite și cu tradiție. Ca la americani. Hai că se poate! Să nu ziceți cumva că pe chestia asta s-ar mai certa din nou LPF cu FRF. Ele se ceartă, ele se împacă, de parcă nu le-am cunoaște. Mai vine federația cu arbitri, mai aduce și liga de pe-acasă și se lasă cu un chef de colecție. Hai noroc și să ne trăiască sistemul! Hai România!

3.294 de vizualizări