Orășelul mic, de provincie, în care nu se întâmplă niciodată nimic, are un loc special în imaginarul american. Mereu, liniștea micii așezări urbane e doar aparentă și fiecare comunitate ascunde un secret întunecat. Și atunci când un străin ajunge în oraș, i se întâmplă tot felul de chestii ciudate și se trezește că trebuie să descifreze un mister. Orașele mari n-au nici un secret. E adevărat, vizitând New York-ul mai vezi probabil câte un cadavru plutind în derivă pe East River, dar știi precis care-i treaba cu el: e un tip pe care l-a asasinat Mafia. E un tip pe care doi mafioți pe nume Toni l-au legat de mâini și de picioare și l-au aruncat de pe un ponton. În orașul mic, de provincie, treburile sunt mult mai dubioase și nimic nu se explică atât de simplu, atât de prozaic. Sau cel puțin asta-i senzația pe care o transmit filmele și serialele americane cu orășele mici din Pacific Northwest și străini care ajung cu treburi pe-acolo.
În Wayward Pines, un agent secret e trimis în orășelul cu același nume din Idaho să ancheteze dispariția a doi colegi. Curând, își dă seama că lucrurile au scăpat de sub control și că nici el nu mai poate să plece. Pentru că orașul e înconjurat de un zid imens, imposibil de trecut, iar locuitorii lui sunt spionați permanent și puși să se toarne unii pe alții, în caz că cineva are de gând să evadeze. Mă rog, pare România anilor ’80, dar cu frigiderele pline. Până acum, serialul nu e din cale-afară de original, iar calitativ l-aș plasa între mediu și bun. În sensul că îl urmăresc cu plăcere, dar sper să fie un motiv bun pentru care toate persoanele alea sunt blocate în oraș. Dacă la finalul sezonului povestea începe să se lălăie ca-n Lost, iar scenariștii amână explicațiile necesare, o să revin asupra acestei cronici și-o să spun că e un serial prost și că astfel de producții trebuie să dispară de pe TV, deoarece sunt mai toxice decât un talk-show stângaci și mincinos prezentat de Mihai Gâdea.
Wayward Pines (2015- ), dramă, mister, difuzat de Fox. Cu: Matt Dillon, Carla Gugino.
