Cred că, în condiţiile actuale de criză, e groaznic să lucrezi într-o bancă. Într-o bancă anume, vreau să zic. Lîngă un magazin de articole muzicale pe care îl frecventez săptămînal e un local de nivel semi-select, unde mai beau cîte o bere cînd ajung prin zonă. De obicei, pe la prînz, cînd vin să mănînce acolo doi domni de la banca de peste drum (unul cred că e directorul sucursalei), îmbrăcaţi corporatist, ca nişte morţi.
Săptămîna trecută m-am nimerit la masa de alături şi m-am prins că domnii sînt clienţi fideli, iar ospătarii le cunosc obiceiurile – inclusiv cel de a consuma porţii triple de mujdei la ciorba de burtă. Nu ştiu dacă respectivii întreţin relaţii directe cu clienţii, de-şi permit să mănînce usturoi; cel mai probabil e că nu mai au clienţi.
