Din când în când, anume în momente esențiale, “turismul românesc” cere. De exemplu, cere promovare. Căci, o știm încă de pe vremea dacilor, fără promovare făcută pe banii statului, privatul din turism nu poate prospera. Iar privatul din turism are dreptate. El investește bani, timp și muncă, el se zbate, el construiește, uneori împotriva legii, el face turism și fără autorizație, iar statul, statul ce face? Nimic, băi, nimic. Uneori nici măcar impozite nu-i ia, pentru că el, privatul, e prea ocupat cu tot ceea ce face pentru a-și aminti că mai trebuie să plătească și taxe.
În județul Tulcea, de exemplu, atunci când a fost să se plătească impozitul specific pentru domeniul HORECA (hoteluri, restaurante, catering), la fisc s-au prezentat doar 120 de firme care, de bunăvoie și nesilite de nimeni, și-au depus icrele datorate statului după jumătate de an de activitate. Probabil vi se par multe 120 de firme. Doar că nu sunt multe deloc.
Numai pe Booking apar 203 hoteluri și pensiuni în județul Tulcea. Cu 83 mai multe decât numărul firmelor care și-au plătit taxele. Dar printre aceste 120 de firme, multe sunt cele care operează, de fapt, restaurante și baruri. Expuse și aflate mai mereu în bătaia controalelor, acestea sunt primele care nu îndrăznesc să-i refuze statului taxele datorate. Cu hotelurile și pensiunile din Deltă, însă, e mai greu, căci autoritățile rămân, mai mereu, fără combustibil pentru bărcile care ar trebui să le transporte în control. Nu rămân, însă, fără baterie la telefoanele de serviciu, astfel încât, dacă există combustibil și voință de control, atunci musai există și telefoane date în avans, astfel încât pensiunile devin, brusc, liniștite case de vacanță cu 8-10 camere, în care tocmai s-au cazat niște veri de-ai proprietarului. Dar niște veri atât de îndepărtați, încât nici măcar după prenume nu-l cunosc pe deținătorul din acte al stabilimentului. Ei, în definitiv e credibil: familia românească tradițională are peste trei milioane de membri, astfel încât e greu să se știe toți verișorii între ei.
Una dintre promotoarele turismului românesc a fost, este și, poate, cu ceva noroc, nu va mai fi Corina Martin. Soție a lui Dumitru Martin, denunțător la DNA pentru a-și scăpa afacerile de sute de milioane ale firmei de salubritate Polaris, Corina Martin a divorțat, fie doar și de formă, atunci când lucrurile au început să se împută. Dar asta n-a scutit-o ca în iunie, de exemplu, să primească o sentință prin care era obligată, alături de domnul Martin și de Liviu Bucățică, să plătească în solidar 850.000 de lei, adică o parte din datoriile firmei SC Martin Air & Tours SRL, pe care cei trei au băgat-o în insolvență și apoi în faliment, în speranța că vor scăpa de datorii.
Până recent, doamna Martin era președinta Asociației Litoral Delta Dunării, prin intermediul căreia mulgea Consiliul Județean Constanța de 20.000 de euro lunar, pe care, la un moment dat, îi dădea șpagă companiei Ryanair, pentru a opera curse pe aeroportul din Constanța. Căci, se vede treaba, economia de piață liberă nu funcționează decât dacă statul dă privatului, fără ca el, statul, să mai și primească înapoi măcar impozitele.
Doamna Martin, e drept, nu mai e președinta Asociației Litoral Delta Dunării din aprilie, dar și-a lăsat un om de încredere în locul domniei-sale, pe vicepreședintele Ilușcă, un personaj la fel de gălăgios și la fel de îmbunătățit de medicii esteticieni. Diferența fiind că doamna Martin și-a făcut operațiile estetice pe banii proprii, în timp ce domnul Ilușcă și le-a făcut pe banii noștri, decontându-le la CNAS, contra unei mici șpăguțe către medic.
