Nucleara fâsâită din Justiția română

Toți Tăpălagii, Pantazii, Ghinii, Dănileții, Macoveicele, Kövesioaicele și mulți alții asemeni lor, precum și toți cei care li s-au închinat cel puțin zece ani, ar trebui să fie în stradă de vreo două luni și să ceară curățirea drastică a acestor grajduri ale lui Augias în care s-a transformat Justiția din România. Dar, ce să vezi, nu sunt. Nu le mai place în stradă, e prea cald și, poate, e prea periculos pentru niște oameni care au mințit, amăgit, mistificat și abuzat atâta vreme de buna-credință a închinătorilor lor.

Foștii generali SRI Florian Coldea
și Dumitru Dumbravă sunt, în acest moment, miezul unui dosar care ar fi trebuit să zdruncine din temelii întregul sistem judiciar românesc. Președintele Klaus Iohannis ar fi trebuit să convoace CSAȚ pe marginea acestui dosar și ar fi trebuit, ulterior, să ne comunice cumva concluziile. Nimic din astea nu s-a întâmplat, deși acuzațiile care li se aduc celor doi generali sunt extrem de grave și au legătură cu însăși esența unui stat democratic, Justiția.
Pentru cei care au deschis mai târziu democrația românească post-1990, trebuie să redefinim personajele:
Florian Coldea a fost prim-adjunctul directorului „civil“ al SRI timp de 12 ani, între 2005 și 2017. Practic, el a condus SRI în toată această perioadă. El a evoluat extrem de rapid în urma crizei ostaticilor-ziariști din Irak, criză în care a jucat un rol important și i-a rezolvat problema de imagine președintelui Băsescu, rezolvându-i, se spune, și o problemă de cash-flow. Sau rezolvându-și sie însuși asta, este imposibil de spus.
Generalul Dumitru Dumbravă a fost șef al Direcției juridice a SRI până în 2018, când a fost trecut în rezervă. În 2015, Dumbravă recunoștea într-un interviu că Justiția este un „câmp tactic“ pentru SRI, iar zilele astea, când tot bate drumul tribunalelor, Dumbravă declară, senin, presei că era absolut normal ca el, ca general SRI și șef al Direcției juridice, să facă dese vizite instanțelor.

Ei bine, dosarul actual
în care sunt prinși Florian Coldea și Dumitru Dumbravă este un dosar în care cei doi generali sunt acuzați de influențarea Justiției. Nu există exact această infracțiune în Codurile penal și civil românești, dar despre astea este vorba.
Cei doi generali, paravanându-se cu un avocat bine înfipt politic, încasau sume fabuloase de la diverși gușteri, promițându-le că le vor rezolva problemele în Justiție. Și nu că le vor rezolva din faza cercetării penale, ci direct în instanță, influențând deciziile judecătorilor.
Cazul este uluitor de grav și senzațional de ignorat în profunzimea sa de către media mainstream. Nici media alternativă/independentă nu-i acordă prea multă atenție, din motive care țin, de fapt, de lipsa de alternativă și de lipsa de independență.
Dar faptul că doi oameni de la vârful SRI, aflați la pensie, negociau sentințe judecătorești ar fi trebuit să fie un cutremur, un tsunami, o explozie nucleară care să ducă la anchete ample și reformă profundă. Plus la arestări spectaculoase.

Faptul că, în acest moment,
nici măcar un judecător nu a devenit subiect al anchetei procurorilor în dosarul Coldea-Dumbravă-Trăilă ne spune că, de fapt, dosarul se va fâsâi, în loc să devină punctul de la care se pornește reforma reală a Justiției. Ancheta procurorilor bate pasul pe loc, învârtindu-se în jurul celor doi generali, al avocatului Trăilă și a celor câțiva denunțători, ei înșiși subiecte de anchete, procese, dosare.
Este insuficient și nemulțumitor. Mai ales în condițiile în care procurorii, spre deosebire de jurnaliști, au toate pârghiile pentru a deschide orice ușă, orice cont, pentru a merge pe urmele oricărui circuit al banilor.
Mai mult, procurorii au acces la toate listingurile telefonice ale suspecților inițiali. DNA poate cere și va obține de la orice companie telefonică lista apelurilor primite și efectuate de către Coldea și Dumbravă. Cu ceva insistențe, procurorii vor obține și înregistrările convorbirilor. Și nu doar pentru ultimii doi-trei ani, ci pentru ultimii douăzeci.

Este evident că influența
lui Coldea și a lui Dumbreavă asupra unor judecători nu se limitrează la cele două cazuri denunțate acum de doi oameni ajunși la ananghie. Este extrem de simplu să se dovedească asta. Este extrem de simplu să iei la puricat actele lui Trăilă, transferurile bancare, listingurile telefonice și să afli cât de mult s-a întins acest cancer deasupra Justiției românești.
Ciudat este că nu se întâmplă acest lucru.
Procurorii nu doar că nu încearcă să extindă cercetarea, dar par absolut dezinteresați să o facă și pe cea de bază. Cum am mai spus, urmărim înfrigurați vizitele generalilor la tribunale și la secțiile de Poliție unde bifează controlul judiciar, dar pierdem esențialul: unde sunt judecătorii pe care generalii promiteau că-i pot corupe? Nu este nici măcar un singur procuror interesat să afle ce au respectivii de zis?

Un astfel de dosar,
în care sunt implicați doi dintre capii serviciului de informații al țării, ar fi provocat unde de șoc majore în orice societate democratică.
În România nu se întâmplă așa ceva, iar subiectul este aproape ignorat.
În alte părți ar fi existat comisii parlamentare, audieri publice, reacții solide ale societății civile, proteste în stradă etc.
Mai bine așa, ca la noi, unde totul pare o infracțiune minoră, de genul trecerii pe culoarea roșie a semaforului.
Mai dă-le-n mă-sa de principii, mai dă-o-n mă-sa de democrație, de separare a puterilor în stat, de control civil asupra serviciilor de informații, de Justiție imparțială, de…