„Ce-o fi găsit de romanțat Mihai Buzea din viața lui Iosif Vulcan?“, m-am întrebat înainte de a deschide cartea. Chiar dacă de 15 ianuarie, la șezătorile aniversare pentru Eminescu, e pomenit negreșit, an de an, și Iosif Vulcan, nașul său literar. El l-a debutat pe Poetul Național și tot el i-a schimbat numele din Eminovici în Eminescu! se însuflețesc profesorii de română, rostindu-i numele cu pietate de circumstanță. Altfel, dar nu cu mult mai bine, stau lucrurile pentru cititorii revistei Familia, care știu despre Iosif Vulcan cel puțin că a înființat-o, în 1865. Cel mult, de la caz la caz. Orădenii se laudă cu el și te invită la muzeul care-i poartă numele. Acolo ghidul îți spune pătruns că Vulcan a scris poezii, piese de teatru, romane – toate uitate –, dar că mai ales a fost neobosit animator cultural și membru al Academiei Române. Nimic spectaculos în viața lui Vulcan. Și-atunci?… Mihai Buzea face din el personajul misterios despre care se vorbește sau se scrie, mai mult în răspăr.
Neliniștitul poet Adi Endre îi trimite epistole înfierbîntate nevestei lui Vulcan, chiar și după ce Aurelia îi spune cu înțeles că-și iubește soțul. Se mulțumește s-o ia de confidentă. Endre mai aduce vorba despre soțul ei, care-i dă sfaturi literare, dar mai ales îi povestește despre sine însuși. Și are ce. Încît în prima parte a cărții aflăm din aceste epistole cam tot de e demn de știut din viața lui Adi Endre și doar cîte ceva despre Vulcan care, din postura de sfătuitor al viitorului poet, devine treptat în ochii epistolierului un tip mediocru literar și călduț în viața de toate zilele. Endre e la fel de puțin îngăduitor și cu compatrioții săi, pe care nu-i scoate din provinciali încuiați și ridicoli în mîndria lor de a fi unguri. Despre românii pe care Vulcan vrea să-i lumineze, poetul are o părere și mai proastă, fiindcă sînt analfabeți, așa că nu prea înțelege cu ce i-ar putea ajuta mai vîrstnicul său amic cu revista lui. Adi Endre al lui Mihai Buzea e un personaj memorabil, la umbra căruia aflăm cîte ceva și despre Iosif Vulcan.
Unchiul ungur al fondatorului Familiei nu-și poate suferi nepotul și scrie asta pe larg în caietele lui de om de știință și inventator falit care s-a apucat de agricultură, cu idei moderne, dar păguboase. Iar pe soția lui Vulcan, „bănățeanca“ Aurelia, n-o poate înțelege, fiindcă s-a lăsat păcălită de Iosif căruia i-a dat toată zestrea ca să-și facă revistă și l-a urmat în fundul lumii, la Oradea, părăsind o mîndrețe de oraș ca Pesta. Singurele însușiri pe care i le recunoaște unchiul nepotului Iosif sînt talentul lui de a-i păcăli pe unguri că e un cetățean loial, cînd e de fapt un iredentist care e de partea românilor, și priceperea de a-și ține revista în viață. Altminteri nu-și scoate nepotul din prefăcut și profitor și din om lipsit de simț practic. Oricum, însă, considerațiile lui despre Vulcan de-abia își găsesc loc printre însemnările despre eșecurile sale agricole, despre Revoluție și despre ungurii trădători ai cauzei imperiale căreia el i-a rămas fidel.
După primele două portrete ale lui Vulcan, ambele trase în chinoroz, aproape te miri că doamna sa nu-l ia și ea la forfecat. Aurelia, care chiar îl iubește, nu-l eroizează, dar găsește explicații favorabile pentru ceea ce altora li se par scăderile sau defectele lui. Ea îl apără de acuzațiile de „pasivism“ și îi justifică înfrîngerile din ultimii ani ai vieții. Aurelia e cea care închide povestea lui, povestea lui Adi Endre, a unchiului ursuz, „mîncător de români“, și a unei întregi epoci, de pînă la război. Și cînd îți închipui că ea e personajul fără pată – singurul – din carte, citești că trecuse pentru bani de partea nemților, pentru care a recrutat-o pe Veturia, ambițioasa soție a poetului Goga.
Pe cît de sucită față de canoanele unei biografii romanțate, pe atît de convingătoare, Vulcan. Lumina vine de la Asfințit e de fapt tabloul vivant al unor vremuri cu nenumărate întorsături și cu schimbări radicale, în care întemeietorul Familiei și-a pus masca de om amabil cu toată lumea, pentru a-și apăra visurile. Fără mare succes. Cel puțin așa reiese din carte.
Mihai Buzea, Vulcan. Lumina vine de la Asfințit, Editura Polirom, 2022.
